Te iubesc,patrie, sa te f… umez la o „poştă”!

     Greu de ales între situaţia de violator în Italia şi muritor de foame în romanik noastră dragă….

    Abia întors din „il belpaese con il cielo piu azzuro”, unde eram privit ca o perversiune a naturii, deşi, eu personal, nu făceam nimic „rău”, chiar încercam să mă dezic de colegii de muncă, şantierişti ca şi mine, căci mă retrăgeam undeva în spate, pentru că toată lumea se uita spre grupul revoltător de obraznic al concetăţenilor noştri, în timp ce manelele de pe telefoanele mobile răsunau agale şi miştourile ieftine despre vreo „bucată” erau însoţite de hăhăituri groteşti la ora şase dimineaţa ori seara în metropolitana milaneză.

   Aşadar după cum spuneam, abia întors în românik noastră scumpă din cauza ruşinii pe care o înduram ori de câte ori vreun acordeonist de rasă dubioasă şi pigment tuciuriu disturba liniştea călătorilor, dar şi din cauza păcătoasei de criză mondială, am crezut şi eu ca mulţi alţii că lucrurile s-au mai schimbat pe acasă, chiar dacă nu radical, măcar pe ici, pe colo în punctele esenţiale.

   Nici nu am ajuns în ţară măcar, ca într-o benzinărie în Austria, unei fete din acelaşi autocar cu care mă întorceam şi eu, să i se fure o sumă de nici mai puţin, nici mai mult, decât 700 de euro, exact, pentru mulţi aproape o lună de muncă cu salariul de acolo, nu de aici. Ghiciţi cine să fi fost! Să fi fost Osama bin Laden, teroristul numărul unu al lumii, nu, să fi fost vânzătoarea din non stopul din benzinărie, de naţie improbabila deşi părea a fi orice altceva decât austriacă, nu, să fi fost o bandă de mai mult de zece inşi care creeaseră o adevărată grupare mafiotă în cârdăşie cu şoferii de pe autocar care terorizau constant caravana de căpşunari ce se întorceau acasă sub privirile nepăsătoare ale poliţiştilor austrieci şi cu acordul tacit al „miliţiei” române sub pretextul jocului de-a alba-neagra, cum de aţi ghicit!

   Acum mă aflu la şase luni de când sunt acasă, lucrez în domeniul în care m-am format în Italia, deşi de formaţie sunt filolog, se pare că nu unul foarte bun, din moment ce nimeni nu doreşte să mă angajeze într-un post în care aceste cunoştinţe acumulate în numeroşii ani de şcoală, prin muncă grea şi sârguinţă, sunt necesare.Însă eu sunt fericit încercând să ma închipui cu o uşoară autoiluzie că sunt Michelangelo pictând tavanul Capelei Sixtine atunci când „trag glet”, ori sculptându-l pe David atunci când pun gresie ori faianţă. 

  Loviţi şi noi, până la urmă, de criza pe plan mondial în finanţe, pentru că nu mai e loşcăi la puşculiţă aşa cum ar încerca bulibaşa să-i trăducă pirandei, în ciuda părerilor optimiste ce vedeau românik la o aşa distanţă de Statele Unite încât nimic nu ni s-ar putea întâmpla, stau acasă şi şomez, şi mă apucă disperarea, căci am ajuns la fundul sacului, care era mai degrabă o pricăjită de şoseată, în care aveam şi eu puţinii euroi strânşi pe meleaguri străine.

  Aşadar, ca să-mi refulez complexele şi neputinţa am dat naştere acestui blog.Vă iubesc pe toţi, şi ca să fiu şi eu în trend, vă doresc o criză plăcută în continuare!   

2 responses to “Te iubesc,patrie, sa te f… umez la o „poştă”!

  1. umm… welcome home?!?!?! 🙂

  2. Hi, interest post. I’ll write you later about few questions!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s