Violul, cel mai pervers dintre iadurile umane!

 

        La scoala se organizase o iesire cu ocazia unei aniversari a unuia dintre colegi.Se duceau intr-o localitate periferica, mai mica, aflata la scurta distanta de oras.Ajunsera la destinatie.Aniversarea se sarbatorea intr-un fost camin cultural , acum amenajat ca discoteca, desi localul parea a fi o fosta magazie.Muzica era asurzitoare.Nu se mai puteau intelege vorbele decat urlate in ureche.Se retrasesera intr-un colt undeva in spatele salii, in jurul unei singure mese.Se beau felurite bauturi alcoolice, mai mult sau mai putin spirtoase.M din cauza amestecului letal de bauturi pe care il consumase era ametit .Privea in sala, mai ales pe improvizatia care se numea ring de dans.Formele si siluetele atragatoare ii atatau poftele, si asa chinuitoare.Jocul de lumini si umbre reusi sa-l ameteasca si mai tare.Deodata auzul ii paraliza.Nu mai auzea pe nimeni si nimic, nici macar muzica ce bubuia pe fundal, care staruia totusi ca un zgomot abia perceput dar perturbant… capul i se invartea… nu mai vedea in fata ochilor decat sani, solduri, chipuri de fete frumoase si dornice… intoarse capul spre colega de masa… o vazu pe Ana, i se paru atat de frumoasa si angelica cu ochii aceia mari albastri, nevinovati si puri… un suflet neprihanit.M simtea ca in seara aceasta trebuie sa concretizeze relatia dintre ei.Nu reusea sa se controleze, sa-si controleze pornirile, era chinuit si fizic si launtric… scazu consumul de alcool ingerat si isi mai reveni… li se incrucisasera privirile, Ana isi trase repede privirea.

          Ana se ridica si se indrepta spre iesire, intreband pe cineva unde este toaleta si i se raspunse intr-un puternic dialect zonal:

          -Buda iesti tocmai piesti dialu` din spati.

          Ana se indrepta spre toaleta.Ii era putin frig si frica, deoarece bruma noptii si locul intunecat dadeau un aer infricosator locului in care se afla  un WC improvizat, adica o groapa facuta in pamant cu patru pereti de lemn.Ana se indrepta cu inima stransa inspre cladirea toaletei, deasupra careia un bec lumina slab.

          M parca intr-o stare hipnotica si cu infatisarea unui somnambul se ridica de la masa.

          -Un`te duci,bai?il intreba unul dintre prieteni.

          -Mi-e rau!ma duc pana afara.

          -Sa vin cu tine?il intreba aceeasi voce.

          -Nu mersi ma descurc si singur, raspunse M, indreptandu-se spre usa.

          Pasea hotarat, parca manat de o vointa indestructibila si de dorinta arzatoare… lucrurile se invarteau usor in jurul sau, aerul racoros il dezmetici un pic.Se indrepta spre toaleta.Ana era in fata toaletei.

          -A,tu erai.Ce m-am speriat !E asa intuneric aici, aproape ca iti bagi degetele in ochi, si e asa liniste, spuse Ana acestea si zambi singura privindu-l pe M care se apropie de ea.

          In timp ce spunea acestea, M cu o privire ce o turbura, se indrepta spre ea, o prinse de mana si incerca sa o sarute cu forta fara sa-i adreseze nici o vorba… Ana se impotrivi, lovindu-l… M cu o singura palma data peste obrazul drept reusi sa o tranteasca la pamant, pe iarba  uda si rece plina de promoroaca noptii… se repezi asupra ei… ii ridica fusta si ii rupse lenjeria… in timp ce incerca sa se descheie la pantalon,i Ana incerca sa fuga, pentru ca-i eliberase mana din inclestarea dureroasa, insa M fara prea mult efort o readuse la loc… se prabusi in ea… lumina ei de simtiri muri… nu putea sa inteleaga ce se petrece… nu mai avea forta, vlaga sa se impotriveasca, tot ce mai putea sa faca era sa implore la mila:`Te rog,nu… te rog` si icni intr-un plans inecat de lacrimi de amaraciune si disperare.

          Gata se terminase.M incepea sa se imbrace, in timp ce Ana izbucni in hohote de plans… deodata ii simti mana lui M inclestata in gatul ei.O sufoca.Nu mai putea sa respire.Simtea cum viata se stinge din ea.`Daca spui cuiva, te omor, ai inteles?auzi Ana amenintator.Clatina din cap in semn afirmativ.Mana se desclestase din stransoarea mortala.Trase adanc aer in piept, se ineca,tusi convulsiv, simtind  ca disperarea ii cuprinde toata fiinta, clantanea din dinti si tremura toata.El se indeparta.Hohote de disperare se puteau auzi, dar din pacate nu era nimeni s-o auda si sa-i sara in ajutor.Isi aduna simtirile, isi aranja hainele si isi sterse lacrimile, se privi intr-o fereastra ce-i oglindi chipul distrus si privirea incetosata, in clipa aceea ceva o rupse de viata, lua o hotarare decisiva…

          Revenise in local, la masa din spatele salii, in obscuritatea semiintunericului, era abatuta… nimeni nu observa ca se intamplase ceva cu ea… pana la plecare statu nemiscata, cu privirea inmarmurita, atintita supra unui punct fix din podea… insa nimeni nu banuia… nimeni nu banuieste vreodata ca ceva grozav se intampla in forul interior al celui de langa, ca un univers de sperante si iluzii despre viata aceasta, dorinte si nazuinte personale s-ar putea prabusi chiar in clipa aceea, o suferinta singura si trista, si cel mai adesea surda pentru cei din jur…

 

 

 

Anunțuri

One response to “Violul, cel mai pervers dintre iadurile umane!

  1. Păi am trecut şi eu pe la tine, fiindcă am văzut că ai ajuns la mine pe blog şi ziseşi că-s prea realist pentru tine. Ce să spun, ficare citeşte de vrea… Dar apropo, asta nu este tot realism la tine? Vaya con dios, my friend, poţi să ştergi comentariu, fac şi eu la fel cu al tău…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s