IDA, strămătuşa noastră sau idealul suprem a lui Darwin.

Teoria evoluţionistă s-a emancipat, Universul se organizează după sine, forme noi ale unor specii iau naştere ca urmare ale unor modificări din cauza schimbărilor la nivel planetar a tuturor elementelor ce întreţin viaţa, apa, aerul, solul, Cosmosul.Materia e viaţa, se reproduce de la sine.Materia s-a născut cu ajutorul scânteii magice a probabilităţii, a nesiguranţei, a coincidenţei, căci aşa dorim să o percepem în ignoranţa noastră, negând până şi în faţa adevărului suprem existenţa Lui.Doi atomi ce au dat naştere după ciocnirea lor, la alte multe particule, celula familiei e cărămida de bază a Universului.

Tind să cred în teoria evoluţionistă, însă mai are multe de lămurit, aş tinde să cred şi în teoria hibridă, a colonizării pământului de o rasă aliană, asemănătoare nouă, însă nu avem nici măcar dovada unei existenţe superioare acolo undeva, deşi viaţă există şi în alte colţuri ale Universului.

La început, materia era dezordonată, însă în urma atracţiei indestructibile dintre doi atomi, în urma ciocnirii lor, deloc întâmplătoare, au luat naştere particulele din care s-a născut, mai apoi, praful cosmic, ca prin acumulare, acesta să formeze stelele, planetele, cometele şi meteoriţii.

Dumnezeu este particula, este atomul, pentru că se regăseşte oriunde, se concretizează în materie sub forma energiei, pe care o conţine oxigenul pe care îl inspirăm, o percepe ochiul în culoarea caldă a soarelui.De am putea vedea energia, de am putea sa o distingem concret în spaţiul ce ne înconjoară şi ne desparte fiinţa de mediul plin de mister al divinului, nevăzut, decât cu ochii minţii, poate că nu am mai fi atât de îndoielnici în privinţa Vieţii şi a Speranţei, dar mai ales nu am mai fi atât de sceptici în privinţa Spiritului nostru şi a Spriritului Suprem Creator.

O să fim cu toţii martori la sfârşitul Universului din care facem parte, dar într-o altă stare a materiei decât cea pe care o întrupăm acum.Natura e perfectă, tocmai prin diversitatea ei.

       Dacă Universul ar fi finit, mărimea nu ar mai conta, însă totul s-ar reduce la o singură celulă, şi aceea o reprezinţi tu-Elochai.  

       Oricum, e cam periculoasă această descoperire a verigii lipsă, mai degrabă tind să cred că va întemeia suspiciunile unora că nu există un Creator Suprem, în loc să reprezinte o dovadă în plus pentru puterea şi creaţia nemărginită a Domnului nostru.

Anunțuri

3 responses to “IDA, strămătuşa noastră sau idealul suprem a lui Darwin.

  1. Dar ideea că nu există un Creator Suprem nici nu este aşa de rea, totuşi… Sper să nu supere cuvintelele mele, dar îmi place să-mi spun punctul de vedere.

  2. Nu ma supara cuvintele tale, Cristian, dar eu te credeam altfel, precum ti-e numele, Cristian (crestin)

  3. m-ai castigat…am stat pana la ora asta tarzie pentru a citi, recunosc ca nu am citit absolut tot, dar ma rezum la o propozitie, care ar putea sa fie prea putin spus, esti un geniu, stiam ca ai ceva special inca de cand eram mici. o sa-ti raman fan…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s