III.Halo

 

Mă întorc la melodia de la televizor.Cântă unul David Deejay, care spune, I gotta feel you, You love so bizzare, You are my fire, urmează Beyonce cu Halo, dau mai tare.Iar mă găsesc în faţa calculatorului şi mă întreb ce să fac.Şi iar mă apuc de scris.Ce îi trece lui Mihai acum prin cap.În dorinţa de a se ridica împotriva destinului implacabil, omul e pururea neputincios şi munca îi e mereu zadarnică.Dorim să ne afirmăm ca animal superior pe Terra, dar fără a înţelege cu adevărat ce înseamnă superior, sau să avem cea mai vagă idee despre superioritate.Ca să primeze, omul înţelege a fi primul în preocupările primordiale ale primatelor.Sexul, teritoriul şi ierarhia.Tocmai pentru că punctul de vedere al omului este afectat de virusul superiorităţii, el greşeşte.Păcătuim, împotriva noastră, împotriva naturii, fără să ne întrebăm de repercursiuni sau efecte.Când o să înţelegem că suntem asemenea gândacului ce ronţăie fără de cunoştinţă la o bucată amărâtă de zdreanţă.Suntem caria din mobilă.Termitele din bucătărie.Omul sfinţeşte locul, înainte de a-l parazita până la ultima sevă.Omul e aşa de hotărât să îşi urmeze destinul pe pământ că uită exact scopul pentru care trăieşte.Şi anume acela de a se bucura de viaţă.Nu-mi spune că tu te bucuri de viaţă, pentru că ştii că nu e adevărat.Zic pentru că nu te bucuri într-adevăr de viaţă căci ceilalţi nu îţi dau nici o şansă.
Aş vrea să pot deţine ignoranţa ca să mă comport ca un onanist intelectual.Fără nici măcar să am cea mai mică preocupare pentru coerenţă.Trec spre celălalt eu.

Mikael văzu în camera sa o furnică gigantică a cărei antene se mişcau neîncetat ca şi când ar fi vrut să îi transmită un mesaj morse.Antenele îi ticăiau ritmat de parcă încerca să repete acelaşi lucru pe care Mikael se încăpăţâna să îl desluşească.Îi spunea furncii repetat că el nu vorbeşte furniceasca.Şi totuşi furnica insista.Mânat de instinct Mikael se ridică de pe scaunul său şi o urmă.Era universul furnicesc.Era de un pragmatism rece, de nepătruns.Nimeni nu spunea nimic nimănui.Toţi se grăbeau la locul muncă, la copii înfometaţi, la grijile de acasă.Era totul perfect pus la punct.Toate se derulau comform planului.Era imposibil să grăşească vreunul.Sfârşea prin a fi devorat de prădători sau călcat în picioare de ceilalţi.Riscul era suprem dacă întârziai şi măcar pentru o secundă în acest mecanism metabolic infernal.Toţi îşi ştiau locul.Niciunul nu îndrăznea să se opună sarcinilor ce i-au fost date.Era o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru a-ţi îndeplini ordinele cât se poate de exacte, fără a încălca regulie stricte ştiute de tot muşuroiul.Regula primordială era să îţi îndeplineşti menirea.Menirea era dată de statutul tău social.Statutul tău îţi era conferit de clasă.Din clasa părinţilor tăi făceai şi tu parte la rândul tău.A doua regula era să respecţi prima regulă până la moarte.Puteai să te foloseşti de orice vicleşug, deşi nu puteai să gândeşti că ceilalţi sunt în stare de asemenea mizerii precum şmecheriile, pentru a-ţi atinge scopul.Atâta timp cât reuşeai să supravieţuieşti era totul în regulă.Din păcate îşi făcuse apariţia furnicarul.Fără de furnicar era imposibil să trăiască toate aceste insecte.Cilpele de fericire nu ar fi avut termen de comparaţie.Furnicarul începu să mănânce lacom toate furnicile şi furnicuţele ce îi ieşeau în cale.Mikael se adăposti din nou în lumea sa din faţa calculatorului.

Mihai rămase cu un gust amar al unor amintiri neplăcute în urma visării.Muşuroiul e asemenea nouă, se întreba şovăielnic.Şi oare noi pentru furnici am putea fi un Dumnezeu.Ca atunci când eram copil şi le striveam cu piciorul sau turnam apă ca să văd cum se agită doar de dragul distracţiei.Halal şi ciudat simţ al umorului mai trebuia să am cât am fost copil.Dădeam ca bezmeticul cu piciorul în muşuroiul înalt de pământ doar ca să le văd în agonie.Nu, Dumnezeu e bun şi milostiv, numai că noi, oamenii, greşim.Trebuie să învăţăm să fim recunoscători.Asta înseamnă să te maturizezi.Să te bucuri de ceea ce Dumnezeu ţi-a dat.Să apreciezi la adevărata valoare ceea ce ai.Aceasta e cheia fericirii.Recunoştinţa şi aprecierea ar trebui să fie cele două cărămizi de bază ce stau la fundamentul societăţii.Ele ne redau încrederea.Ne creează starea de comfort sentimental de care suntem cu toţii dependeţi.Pentru că ele creează coridorul perfect pentru o judecată liberă şi sănătoasă.La urma urmei asta ne dorim cu toţii.Să gândim fără de îngrădiri.Să ne dorim exact ceea ce vrem.Adică să cerem şi să alegem exact ceea ce avem nevoie, nimic mai mult.Fără vise deşarte şi fără speranţe imposibile.Asta înseamnă să fii trecut deja la stadiul conştiinţei superioare.Să nu uităm, drumul omului este îndreptat spre conştiinţa conştiinţelor, sau conştiinţa înmulţită cu ea însăşi.Pentru ca spiritul să poată descoperi forma supremă şi extazul în anturajul Spiritului Suprem.ELI.Eli există în fiecare din noi.E imposibil să spunem că nu.Că nu suntem capabili să îl descoperim asta este cu totul altă problemă.Că ne complacem unei vieţi superficiale, pentru că astfel e mai comfortabil.Că îl inghiţim ca atare sau că îl contestăm de dragul de a fi populari, nu mai zic.Perfect uman.Şi mediocru tare pe deasupra….

2 responses to “III.Halo

  1. „Să apreciezi la adevărata valoare ceea ce ai.Aceasta e cheia fericirii.Recunoştinţa şi aprecierea ar trebui să fie cele două cărămizi de bază ce stau la fundamentul societăţii.Ele ne redau încrederea” – corect, corect, corect…

  2. gandesc la fel, dar din pacate nu am talentul tau sau poate vointa de a-mi asterne gandurile, trairile, poate nu am curajul sa le public mi-e frica de mentalitatea omului, dar tie BRAVO ca ai trecut peste frustrarile celor din jur, te felicit,
    Poate o sa ajungem sa le publicam, meriti din plin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s