„Mikael”-capitolul 2

 

Îmi dau seama că de altele ar trebui să mă tem.Nu natura e înspământătoare.Nu de animale sălbatice ar trebui să ne temem, ci de altele mult mai cosmarice decât biete animale ce îsi apără teritoriul ori încearcă din răsputeri să procure hrana puilor înfometati ce asteaptă cu nerăbdare acasă.Fiinte horifice, oameni diformi, la chip, dar mai ales la suflet.De canibali mânjiti de sânge, lacomi după carne, carne proaspătă, de om cu spiritul fraged, netrecut prin necazurile vietii.De păgâni vopsiti de culorile războiului.De ignoranti lacomi, cu gând ascuns să mă exploateze fără de scrupule ori milă.De aroganti ce vor să mă dărâme de pe scara socială, cu gând nevrednic de specia umană, de înavutire cu orice scop.Mikael nu termină să pomenească despre ororile care l-ar putea pândi de această dată, cu chipuri grotesti umane.Un lepros se arătă în penumbra camerei.Se târa mârsav, încercând să se agate cu ultimele puteri de el.Îi fu scârbă pe dată lui Mikael.Apoi se întrebă dacă nu cumva este o capcană a propriului ego.Un test de încercare de umilinta de care poate da dovadă fară de un biet amărât muribund.Îi întinse mână îndoielnică cu o usoară retinere.Bolnavul dispăru de parcă nici nu s-ar fi arătat.Răsuflă usurat si îmbărbătat de trecerea cu brio a primei încercări a instinctului său.

Se trezi obosit.Tare obosit, apele curgeau siroaie pe mine.La naiba, măi Mihai, ce nevoia am.Nu mă pot abtine de la scris.Văd doară cât rău îmi provoacă.Lasă-l naibii de scris, îmi zic, ce nevoia.Nu stiu cu cine exact vorbesc, cu mine, cu Mihai, sau încerc să mă adresez lui Mikael.Amândoi se încăpătânează unui destin implacabil, si câtă suferintă.De ce oare sunt dispus să îndur atâta, pentru ce anume.Nimic o să se spună despre cele ce scriu, nimic o să se înteleagă.Răsplata multora dintre noi oricum e Iadul, putini sunt aceia care merită într-adevăr Raiul, si de o fi si acesta tot iluzoriu, ca toate cele pe care încercăm din răsputeri să le creăm, să le întretinem cu suflu vital, crezând cu disperare în nesansa desartă a sperantei.Universul e compensatie, atentie deci la contrabalans.

Amândoi au în aceeasi măsură de suferit.Mikael ori Mihai, e la fel de distrugător pentru amândoi.E la fel de distrugător fiintei mele.Ce naiba, omule, îmi tot repet.Dacă o să continui tot asa, o să mori, o să mori în chinuri si durere.Revino-ti cu picioarele pe pământ.Nu poti să vezi că te dezmembrezi singur pe picioare.Esti puternic, esti solid acum, poti să înduri.O vreme însă.Scrisul te va dărâma.Idei ca acestea zeflemitoare întregii umanităti de a te dărui unui scop neînteles sunt catastrofale oricărui muritor.Ascultă-mi sfatul, prietenesc dealtfel, lasă-l naibii de scris.Lasă-l naibii în seama altora, ce nu îi afectează propriile gânduri.Asternute pe hârtie toate.Pentru ei concretul gândurilor lor,  nu e atât de covârsitor si de malefic ca pentru tine.

Mihai se întoarce la melodia de la televizor.Noroc cu posturile de muzică.Pot să văd si imagini si să aud si sunet în acelasi timp.Dacă scoti sunetul îti dai seama ce de mizerii se încearcă să ti se bage pe gât fiece clipă petrecută în fata televizorului.E ca toate acele lucruri de le vezi prin supermarketuri si magazine, dar fără ambalaj.Nimicuri fără de valoare în viatta ta, de care încerci să îti legi destinul, doar pentru a-ti blestema spiritul în transcendenta supremă.Iar scriu despre lucruri scabroase si nimicuri.Iar se rupe o veche coastă a vietii în mine.Mă doare sternul, o greutate neimaginată mă apasă.Însă m-am obisnuit cu durerea, căci acum stiu că gândul e cel mai puternic anelgezic.E o pilulă cu efect placebo de convingere totală în bine, luminos si feeric împotriva durerilor ce ti le creează concretul.Mă refugiez iar în pielea lui Mikael.

Aud un lup.Prima reactie, mă sperie un pic.Însă am învătat că totul se petrece în mintea mea, eu controlez cu infatuare lumea mea.Ceea ce pare a fi, nu este cu adevărat.Doar ce îmi spune intuitia există în adevăr.E un lup din haita mea.Mă salută.Îl respect.E lupul Alpha.A venit să mă salute, să mă întrebe de sănătate.Căci eu sunt lupul singuratic.Lupul acela care dispare în ceata ce se asterne dimineata si seara peste pădure.Omul prin natură e constructiv-distructiv.Alături de haita mea lupt împotriva omului ce se războieste de secole cu natura.

3 responses to “„Mikael”-capitolul 2

  1. Îmi place lupul alpha…

  2. @chris, intuiesti cine e lupul Alpha presupun…

  3. Rather interesting. Has few times re-read for this purpose to remember. Thanks for interesting article. Waiting for trackback

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s