IV.Life

De data asta parcă implor la doza mea de pesimism.Parcă invoc depresia.Depresia ce o pot controla cu frâiele imaginaţiei.Parcă sunt atras mai degrabă de grotesc decât de basm.Mă apucă toţi dracii pentru că nu pot aşterne nimic pe hârtie pentru că azi a fost o zi bună.Nu din alea strălucite în care un tip câştigă la loto.Dar bună.Bună în sensul acela când te întorci frânt de la muncă şi deschizi o bere rece.Bine, hai dacă nu eşti băutor, o cola rece.E cam acelaşi lucru, numai că unii se simt mai bărbaţi în urma consumului de alcool.Sau mai viteji ca să nu fim misogini sau chiar androgini,să nu facem disriminări de sex.Îmi vine parcă să îmi dau cu ciocanul peste degete.Poate, poate vine inspiraţia.Sunt aşa legat de durerile mele, că uneori uit că mai sunt şi durerile altora.Nu o să meargă, mi-am dat azi la muncă cu ciocanul peste deşte.M-a durat şi atât, adică mi-a zvâcnit degetul vreo douăşdi de minute.Apoi gata, dar suferinţă niama.Asta e ca atunci când mă învârt noaptea prin cameră şi mă lovesc la degetul mic de la picior în vreun scaun sau de pat.Ce mă calmează durerea respectivă! Îmi vine să râd de unul singur în cameră spunându-mi: da’ mai stai locului, omule.Parcă nu ai stare… şi noaptea pe beznă îţi vin idei şi trebuie să te ridici să le notezi.Vă por asigura că eu spun asta, nu nevastă-mea.Ea deja doarme, mititica.Sforăie de  zguduie pereţii.Şi de obicei e de-a curmezişul în pat înfofolită cu toată plapuma.Stai că m-a lovit.Ah, da ştiu, am notat acum câteva zile că venim dint-un loc întunecat şi ne îndreptăm către lumină.Sunt unora care le place bezna.Le recomand să se mute într-un beci ori alt subsol de clădire ce ar face cazul plăcerilor lor.Şi, deşi insalubru, nici un canal nu este rău.Conductele de apă caldă menajeră şi încălzire îţi oferă confortul de care ai nevoie.A, da,parcă am scris acum câteva dăţi confort cu m…hhhhmmm, de luat aminte.Trebuie să mărturisesc,eu sunt înnebunit după întuneric.Poţi să te regăseşti în gânduri atât de simplu şi de uşor fără să fi deranjat de nimeni.Singurătatea şi întunericul pot fi coşmarice sau magice, fiecare din noi alege.. de ce gânduri se lasă bântuit.

Azi e vorba numai despre mine.Cel concret.Mihai.Şi cred despre mine că sunt omul cel mai modern cu putinţă.Mă pot adapta cu uşurinţă oricărei situaţii.Nu, nu e din cv.Angajatorii nu o mai gustă.Ştiu deja, că dacă te cheamă la interviu, sigur o să începi cu o mărire de salariu.Dar cât se poate de serios, zic.Aş putea duce la un bun sfârşit orice însărcinare, indiferent de jobul ce mi se oferă.Mă pliez tuturor cerinţelor ce ţi le poate oferi un angajator.Din păcate nu orice job mă motivează, dar sunt dispus să accept ce mi se dă.Poate că eu sunt motivul pentru care suntem intr-un impas economic global.Despre criză, sunt mulţi care spun prea multe, sunt mulţi care spun prea puţine, mi se par la fel de nocivi…

Stând şi mâncând, îmi dau seama de un lucru fenomenal, ce stăruia în mintea mea de foarte multă vreme.Acum am şansa să îl concretizez în cuvinte.Viaţa e ca atunci când mâncăm.A trăi înseamnă a mânca.Iată răspunsul la întrebarea filozofului bulgar, Stancio Stancev, trăim ca să mâncăm sau mâncăm ca să trăim.Unii o devorează cu lăcomie, alţii sunt puţin scârbiţi la fiecare masă, cei nai mulţi au acelaşi gust după masă şi încearcă să îl dreagă cu o ţigare.Iar pentru mulţi dintre noi cea mai bună îmbucătură din mâncarea ce o avem în faţă, a fost cândva la început, aproape că am uitat-o.Pentru alţii e chiar în momentul acesta, şi încercăm să o menţinem aşa cum e, cât mai mult timp.Molfăim în mintea noastră clipele plăcute îndelung.Să ţinem de ea din răsputeri, şi să se ne bucurăm cât mai mult cu putinţă de darul vieţii şi de a gusta din fericirile ce ne sunt oferite.Mulţi o păstrăm pentru mai târziu, ne întrţinem pofta, o cultivăm, cautăm cel mai bun mix alimentar cu putinţă, ce am putea să îl obţinem în urma combinaţilor diverse din feluritele mâncăruri ce ne stau în faţă.Pentru ca la sfârşit, epuizaţi poate de căutări infinite, noi, cei în cauză să realizăm că mâncarea reprezintă în sinea ei un dar, o manie, o bucurie, o dependenţă, o stare, iar strădania de a găsi cel mai bun mod de a trăi ne este răsplătită de bucuriile simple şi neînsemnate ale vieţii.Cu toţii suntem muritori nu-i aşa, indiferent de statut ori avere.Cel mai trist este să nu găseşti nici un gust care să îţi placă în viaţă.

Într-o lume învolburată ca în zilele ce le trăim şi Superman s-ar sinucide sau ar muri într-un accident de maşină.Stiai? asta chiar s-a întâmplat.Nu, blegule, ţi se pare.Apropo, ştiaţi că şi Superman avea un alter-ego, se numea Clark Kent, sau era invers, nu mai ştiu nici asta, la câtă ignoranţă dau dovadă, nici nu mă miră…

2 responses to “IV.Life

  1. „Într-o lume învolburată ca în zilele ce le trăim şi Superman s-ar sinucide sau ar muri într-un accident de maşină” – să ştii că aşa este, mi-a plăcut această concluzie care vine ca o bomboană pe colivă…

  2. Am fost tentat sa insirui cuvinte care nu faceau altceva decat sa intareasca ideea…dar ce rost avea?
    Nu vreau sa-ti spun decat ca imi place…keep going..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s