VI.Infern

(timp de o saptamana, in fiecare seara, republic cele mai bune sapte scrieri ale mele, in opinia mea,  pentru ca cei mai noi cititori ai blogului meu poate nu le cunosc, iar pentru cei vechi sper sa le faca placere sa le reciteasca, lectura placuta) 

                

Mikael călători pe spinarea unui şobolan dintre cei mai urâţi şi hidoşi cu putinţă spre infern. Spre gaura cea mai împuţită şi hâdă a lui. Buda localului ce se numeşte „Univers Spiritual”. Locul unde se deşartă toate dejecţiile subumane. În momentul  în care îmi reveni curajul, mi-am luat mâna de la ochi. Treceam printr-un tunel de sânge călare pe hidosul meu companion. Şobolanul deşi părea obişnuit cu asemenea scene îngrozitoare ce se derulau cadru după cadru în trecerea noastră spre mijlocul iadului. Chiţăia prelung încercat de prea multe ori până acum, cu alţi mii şi mii de călători. Mikael a ales să vadă cum e în centrul iadului, pentru ca mai apoi, îngrozit de cele văzute, să poată avertiza restul lumii de grozăvia ce îi aşteptă în cazul unei karme nedemne de fiinţa umană. Se apropiau încetul cu încetul. Intraseră într-o mocirlă acoperită de o ceaţă prin care se putea distinge un miros puternic de pucioasă. Pâclă şi noroi stropeau călătorii mânjindu-i de mizerie. Părea să fi fost locul unei lupte din trecutul întunecat al omenirii. Oamenii într-o dezordine totală se luptau între ei. Fără ca niciunul dintre oponenţi să ştie cine îi este duşman sau nu. Îşi provocau răni de moarte. Se încăpăţânau să moară. Se ridicau şi sfârşiţi de viaţă ridicau sabia în aer. Loveau în aer fără pic de vlagă, cu singurul scop de a lovi pe cineva. Indiferent pe cine. Important era să loveşti tu primul înainte de a fi lovit. Se loveau cu tăişurile pe la spate. Fără milă, se trozneau cu paloşele pline de ură. Pumnale ucigaşe de spirit se vânzoleau ameninţător în aer cu putere. Cai cu cioc de acvilă, cu cozi enorme de scorpion a căror ac se învârtea nemernic împrăştiind venin în toate părţile, aveau gheare în loc de copite şi urechi ciulite de lup. Fiinţe întunecate, diforme, extrem de hâde, încălecau aceste fiinţe demonice. În aer se putea distinge un urlet prelung de lupoaică îndurerată. Lupoaica este mama umanităţii. Îşi pierduse singurul ei odor. Binele dispăruse de pe aceste meleaguri pentru a nu se mai întoarce în veci. Înaintam în căutarea noastră, eu şi şobolanul monstruos pe a cărui spinare călătoream. Mă ţineam strâns de blana ţepoasă. Firele de păr îmi provocau tăieturi adânci în carne. Se auzi un chiţăit draconic din nou, călăuza mea, parcă deschizându-mi drumul printre hoiturile putregăite ce se tolăneau sub căldura nimicitoare a cazanului infernal. Ajunsesem. Bestia era aşezată undeva pe un tron. De jur împrejur, focuri a căror flăcări nu aveau materie, ardeau mistunind spiritele damnate. Suflete se pârjoleau chinuitor scoţând zbiarete disperate. Pedeapsa, damnarea eternă, era blestemul lor. Veşnicia chinului şi a torturii era cel mai sfâşietor gând de suportat. Aş fi vrut să spun ceva. Aş fi dorit să pot avea curajul să întreb bestia de ce şi până când. Deşi răspunsurile ştiam că am să le găsesc mai mult ca sigur în altă parte. Bestia mă pironii din ochi. Eram un intrus ce nu aveam ce căuta pe aceste meleaguri străine de spiritul meu. Interzise oricărui muritor. Îşi îndreptă sceptrul de foc spre mine. Înainte ca urletul megademonic al fiarei să ajungă la urechile mele, materia se deschise, făcu o gură mare care mă înghiţi pe dată. Particulele ce formau trupul meu se materializaseră în faţa monitorului pe care scria interminabil, rând după rând, neîncetat: Never  ever try this again… you might not return.

Anunțuri

4 responses to “VI.Infern

  1. Mi-a plăcut călătoria „intrusului”, trebuie să recunosc… Te citesc cu plăcere din ce în ce mai mare…

  2. voi astia cu blogurile..sigur sunteti ceva dintr-o secta…satanistii vietii…astia ca voi trebuie sa fie bagati la spitalul 9….numa rudotel sa bage in voi…sa va treziti la realitate

  3. @mircea nu te obliga nimeni sa citesti…..mai ales ca e un blog personal..
    Fiecare poate sa scrie ce vrea, sa se exprime cum vrea,…cu siguranta daca as patrunde in mintea ta as iesi ingrozit….
    cel putin unii da drul ideilor si sentimentelor …le exteriorizeaza..mult respect pentru ei…
    urasc fatarnicii, oamenii cu multe fete..

    Keep going Mihai…good work !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s