X. Next level – Labirintul

Frica îmi invadase tot corpul. Ape reci de spaimă şi nelinişte îmi brăzdau şira spinării. Ochii îmi erau injectaţi de adrenalină. Eram la o răscruce. Puşi în faţa marilor alegeri ne pierdem mereu cumpătul. Unde să apuc? Stânga? Dreapta? Este întotdeauna şi un înainte sau poate chiar înapoi. Scarafagii mişunau în labirintul complex. Eram în căutarea mea prin nebunia şi pierzania lumii.  Se pusese o recompensă pe capul meu. Cine mă va prinde primul şi va reuşi să mă omoare, mă va putea devora pe-de-a-ntregul. Monştrii scârnavi sub forma unor gândaci parazitari mă urmăreau fără încetare. Oameni cu chipuri hidos cioplite zbuciumau aerul cu sunet de fierăstrău electric cu lanţul ruginit. Labirintul purta denumirea subtilă de DESTINUL. Părea o copie exactă a vieţii mele. O vale adâncă săpată în palma oricăruia din noi. Un fir subţire de emoţii şi speranţe.  O înşiruire ilogică de şanse cu alegeri multiple. O cartografie întortocheată ce abia în urma itinerariului parcurs poate fi înţeleasă. Alergam cu sufletul la gură. Gâfâitul îmi răsuna greu în urechi. Apucasem spre dreapta, miază-zi. Drum înfundat. Mă gândeam că dacă aş fi apucat spre stânga, miază-noapte, aş fi găsit calea de salvare. Intuiţia îmi sufla perturbant în urechi ca un sonor de fond abia perceptibil, dar continuu sâcâitor. Înainte, Mikael, înainte! Viaţa e motivul. Ea trebuie planificată înainte şi judecată mai apoi. Visele se construiesc dinainte, amintirile le simţi îndărăt. Fugi, Mikael, fugi! E ultima ta şansă de scăpare. Dacă viaţa nu te motivează mai bine lasă-te de-pe-acum pradă acestor insecte ce or să te devoreze cât ai clipi din ochi. Minotaurul îmi răsărise în cale. Îmi spuse cu glas tulburător de grav. Nu îţi mai prelungi agonia fără de nici un rost. Dacă te mai întrebi încă de ce te trezeşti dimineaţa, mai bine dormi mai departe. Nu meriţi să te bucuri de viaţă dacă nu ştii să te bucuri din plin de ea. Cu o ultimă speranţă a izbânzii Binelui asupra Răului masiv din lume, mă avântasem cu toată puterea înainte. Minotaurul îmi deschise calea indicându-mi cu bunăvoinţă drumul înapoi spre lumină. Viaţa e reală, trebuie deci trăită ca atare. Dacă e să virez mereu spre stânga ori spre dreapta, principial şi ferm, inevitabil am să mă rătăcesc în lumea dementă a vanităţilor umane. Am să mă învârt mereu în cerc căutându-mi în disperare coada nesperată a desfrânării până când oamenii fără suflet au să mă doboare şi pe mine. Şi am să cad şi eu ca şi restul lumii în genunchi, sfârşit de puterea de a mă împotrivi sistemului corupt de credinţe false. Rătăcirea de casă, de mine, de prieteni, e inevitabilă într-o astfel de conjunctură plină de venin şi de păcat. Înainte e calea de izbândă. Să purcedem aşadar la drum. Cu Dumnezeu înainte! Deşi puterile îmi erau pe sfârşite, mă încăpăţânam din răsputeri să alerg în continuare, să urmez calea cea dreaptă a conştiinţei mele. Ajuns la capătul puterilor mă trezisem. Eram din nou în acelaşi punct din care plecasem. Însă acum îmi ştiam calea. Lumina mă călăuzea.

One response to “X. Next level – Labirintul

  1. Mi-a plăcut în mod deosebit acest pasaj… „Dacă viaţa nu te motivează mai bine lasă-te de-pe-acum pradă acestor insecte ce or să te devoreze cât ai clipi din ochi. Minotaurul îmi răsărise în cale. Îmi spuse cu glas tulburător de grav. Nu îţi mai prelungi agonia fără de nici un rost. Dacă te mai întrebi încă de ce te trezeşti dimineaţa, mai bine dormi mai departe”…

    O duminică frumoasă îţi doresc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s