XI. Capriciile sorţii

 Frânt de oboseală şi de chin, dormisem adânc pe plaja pustie. Mă trezisem leoarcă de apă, nu ştiam dacă din cauza umezelii din aer sau dacă valurile de peste noapte suferiseră de zbuciumul fluxului invadând neştiut plaja. Îmi era foame. Maţele îmi chiorăiau obraznic de insistent. Fiorul dulce al foamei îl încercasem şi în trecut. Foamea îţi ascute mintea, e adevărat ce se spune în popor. Foamea te face să te simţi mai suplu. Dar de data asta era cu totul altfel, perspectiva de a nu avea nimic de mâncare, deci ameninţarea morţii iminente din cauza inaniţiei, dădeau o culoare sumbră instinctelor mele primare. Mă hotărâsem să caut prin epavele naufragiilor ce erau acum etalate pe plaja întinsă ca nişte trofee mândre ale puterii distrugătoare ale naturii. Hămesit de foame, mă cuprinse şi setea. Ciudat nu, un ocean de apă lâmgă mine şi eu eram pe punctul de a muri de sete. Din apa sărată a mării ne-am născut, însă acum ne este cu neputinţă să o consumăm. Apa de mare cu cât bei mai multă cu atât îţi este sete mai tare. Te îneci în propriile secreţii înainte de a-ţi fi potolit setea. Cât de multe spune asta despre natura umană, cât de mult denotă puterea distructivă a omului asupra sinelui. Tot ce odată a stat ca fundament al societăţii umane, ca pilon principal al întemeierii primei comunităţi umane, azi e renegat şi blestemat. Din apa sărată a mării ne-am târât pe uscat pentru a ne ridica în două picioare ca astfel să putem scruta orizontul, însă supa primordială din care ne-am născut este o otrovă fiinţei noastre acum.

După îndelungi căutări, după ce cotrobăisem prin toate colţişoarele cu riscul de a răscoli liniştea multor naufragiaţi răpuşi de o soartă nefericită, găsisem într-un final nespus de aşteptat câteva butoiaşe cu apă dulce. Numai bună de băut. Îmi potolisem setea lacom, cu cât mai multă irosire din resursa vitală de care dispuneam acum. Se pare că în calea lăcomiei umane e imposibil a-ţi controla instinctele animalice, şi în loc de a soarbe încet şi cu grijă din pocalul cu apă, torni necontrolat ca într-o pâlnie neîncăpătoare. Asta e adevărata fire umană, profită la maxim de tot atât cât ai, că cine ştie ce clipe ori vremuri  neprietenoase vor veni şi nu vei apuca să te bucuri de bogăţia de care dispui.  

Scrutam orizontul către larg. Linia orizontului era atât de aproape de parcă nu reuşeam să trec cu privirea dincolo de ce îmi ascundea împreunarea continuă între albastrul cerului şi albastrul mării. Priveam în spatele meu cu inima strânsă. Mă întrebam dacă nu ar fi mai bine să mă întorc. Să apuc din nou căile deşertului. Poate că astfel aş fi întâlnit o caravană. Îmi spuneam că dacă stau aici şi aştept, miracolul nu are să se întâmple. Sau poate se va petrece, dar prea târziu pentru mine. Hrană nu aveam, apă pentru maxim încă două zile distribuită raţional pentru fiecare sfert al cadranului solar. Stând pe plajă mă gândeam cum aş putea să îmi fac o plută. Cu siguranţă însă valurile m-ar fi lovit de ţărmul stâncos. Asta, bineînţeles dacă reuşeam ca în două zile până la terminarea proviziilor să realizez un asemenea plan complex precum o barcă, aici unde unelte nu existau, iar materialele trebuiau prelucrate prin metode improvizate aproape neajutorate. Hotărâsem că agitaţia din gândurile mele îmi provoacă o accelerare nejustificată a metabolismului cu risc de consum mărit de energie, deci epuizarea resurselor vitale se apropia ameninţător de repede . Încercam să fac abstracţie de situaţia în care mă aflam, şi îmi propusesem să încerc să mă relaxez cât mai mult posibil. Îmi trecu un proverb budist prin cap care spune că dacă o problemă are rezolvare nu trebuie să îţi baţi capul cu ea căci există o rezolvare, iar dacă problema nu are rezolvare nu trebuie să îţi baţi capul cu ea pentru că nu are rezolvare. Cinic, îmi spusesem, la fel ca îndemnul după care mă ghidez ca un ultim crez, dacă ai reuşit continuă, dacă nu ai reuşit continuă.

Scriam la calculator şi un genunchi mi se zdrobi în timp ce încercasem să îmi întind ciolanele amorţite de sub birou. Rotula se sfărâmă în mii de mici şi ascuţite schije de oase.

O navă arborând un pavilion  ce înfăţişa un cap de mort barat de două oase încrucişate se ivi în zare. Neliniştea îşi făcu repede apariţia.  Trebuia să optez repede între a alege un destin sigur dar care va conduce la insetare pana la moarte sau o soartă nesigură la bordul unei nave plină cu piraţi sângeroşi şi nemiloşi. Pune puterea de a alege în braţele unui om şi ai să găseşti cel mai mare cârlig de rufe cu putinţă. Omul s-ar agăţa de orice doar că are nevoie de ceva sau de cineva care să facă resortul ce îl ţine închis să declanşeze o reacţie. Acel ceva se numeşte încăpăţânare ignorantă arogantă pentru cei mai mulţi, experienţă pentru cei mai puţini dintre noi şi intuiţie pentru câţiva dotaţi cu un al şaselea simţ. Ce puteam să spun, că mi-e frică de o mână de nelegiuiţi care probabil se ocupau cu comerţul de mărfuri furate. Îmi trăisem toată viaţa printre străini, şi la propriu cât şi la figurat, căci nimeni nu reuşise să pătrundă în universul meu fatasmagoric plin de lumini şi umbre, idei şi păreri.

Din experienţă ştiam că adesea cei ce afişau o atitudine rece erau calzi şi blânzi în interior,  prejudecăţile ce ni le facem noi oamenii sunt adesea înşelatoare. Aparenţele mint mai rău decât o curvă la colţul străzii. Îmbrăcată sumar, pute rău a parfum ieftin şi împroşcă boli cu lopata. Focul pregătit pentru un asemenea caz luă foc instinctual de parcă o mână invizibilă l-ar fi incendiat. Lemnele ardeau cu o flacără mistuitoare. Lumina ce o provocau le atrase atenţia celor de la bord. Se orientau spre ţărm pentru a investiga mai bine despre ce e vorba….

(vă mulţumesc de atenţie, va urma)   

One response to “XI. Capriciile sorţii

  1. Eu mă bucur că va urma şi sper să ai în continuare aceeaşi poftă de scris…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s