XXV.Half man, half beast

Fixam pe noptiera din camera mea un glonţ de argint. El însemna moartea mea. Eu sunt omul-lup, însă nu sunt lup pentru oameni, dar lup între lighioanele pământului. Glonţul acela de argint îl păstram ca pe un vestigiu al bătăliilor interioare ale omului.. cu sine.

Eram în pustiu, din nou căzut pradă propriei conştiinţe. Nori de praf şi alte resturi imateriale se concretizau la orizont. Înfăţişau chipuri groteşti ce se revărsau ameninţător. Norul plumburiu distrugea tot în calea lui, lăsând doar urme imperceptibile de cenuşă.

Fantomele trecutului ce-mi bântuiseră în chinuri de tortură apăsătoare fiinţa până în prezent se adunaseră toate laolaltă. Aveau scopul mârşav de a-mi răpi odată şi pentru totdeuna spiritul. Vroiau să-mi înece lumina în bezna urâtă a lumii rece fără de sentimente. Un mănunchi de umbre negre, se îndreptau ca nişte ucigaşi plătiţi spre mine. Le observasem eu cu coada ochiului şi până acum, însă acum era diferit. Trecuseră la fapte, încetaseră să mă urmărească doar, fără a-mi face nimic. Mă adăpostisem la refugiul vechii mele camere. Blocasem uşa cu boiandrugi puternici de lemn.  Sufletul îmi era înafara timpului, dincolo de timp. Timpul devenise din nou volatil, de parcă suferea o scurgere gelatinoasă.

Băteau cu pumnii şi picioarele. Zgomotul era înfricoşător din-cale-afară. Băteau necontenit. Berbeci cu coarne de fier forjat în flăcările iadului zdruncinau întreaga clădire. Praful cădea pe la încheieturile camerei  mele. Tencuiala începuse să cadă. Ciocanul năprasnic al capului puternic de berbec fioros se ciocnea tot mai ameninţător în uşa mea. Nu mai rezista mult. Avea să cadă din clipă în clipă. Dacă peretele are să cadă, îmi spuneam, îmi vor lua spiritul pe vecie.

Dintr-o dată se lăsă liniştea, deşi zidul se prăbuşi. Umbrele despotice mă urmăreau de după o linie invizibilă de lumină. Se pare că era o graniţă protectivă. Arhanghelul Mihail cu oştile sale se năpustiră asupra îngerilor căzuţi ce îmi doreau spiritul. Îi trimise înapoi în flăcările mistuitoare ale iadului.  

Îmi dădusem seama că am un înger păzitor, ca toţi alţii dealtfel, El veghează asupra mea, are grijă ca eu să nu păţesc nimic. Am un scop nobil pe pământ, acela de a mă bucura de VIAŢĂ. Tărâmul meu e viaţa, dar trebuie să protejez sanctuarul sfânt care îmi asigură nemurirea.   

Foto http://www.unexplainedstuff.com/images/geuu_01_img0127.jpg

Anunțuri

2 responses to “XXV.Half man, half beast

  1. „Dintr-o dată se lăsă liniştea, deşi zidul se prăbuşi. Umbrele despotice mă urmăreau de după o linie invizibilă de lumină. Se pare că era o graniţă protectivă. Arhanghelul Mihail cu oştile sale se năpusti asupra îngerilor căzuţi ce îmi doreau spiritul. Îi trimise înapoi în flăcările mistuitoare ale iadului.” – eşti atras de astfel de imagini apocaliptice…

  2. E ultimul episod de acest gen ,Chris, multumesc mult de coment. O seara placuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s