XXVII.Din nou, eu

Sunt eu, Michael. In faţa calculatorului, revin la starea mea existenţială neînsemnată. Scriu, cu dorinţa neascunsă de tine, cititorule drag, de a aşterne aleea vieţii mele.

Cel mai bine, cred că aş putea să reprezint viaţa mea, ca o alee lungă a cărei sfârşit nu se poate întrevedea în zare, se poate doar ghici. E un sfârşit ca al tuturor celorlalţi, mai puţin tragic şi înfiorător, însă la fel de obişnuit şi de trecător. Aleea e acoperită de frunze galben-ruginii, împrăştiate pe jos. Pare o dezordine necontrolată, însă natura e perfectă tocmai prin expresivitatea ei  necontaminată de păcatul infirm  al reproducerii aceluiaşi element.

Frunzele acelea reprezintă, fiecare în parte, o filă din viaţa mea. Unele sunt veştede, îmbătrânite, amintiri uitate în vreun sertar peste care poate, în vreo zi, am să dau din greşeală şi am să cad, cum îmi este obiceiul, în butoiul cu melancolie.  Frunza aceea care cade desprinsă din copacul vieţii mele este ca o senazaţie, ca un sentiment pe care am să îl mai retrăiesc, poate, vreodată. Cade lin, aerul pare că o ţine în plutirea ei, ca o palmă protectoare Cădere lină ce îndeamnă  la visare şi la dor. Dor nebun de viaţă, dor de iubire.

Mai sunt şi frunze verzi căzute, desprinse deja dincopacii ce împrejmuiesc aleea, ar fi putut să mai rămână, să se agaţe de crengi, să prindă o formă matură, coaptă. Să ajungă să se bucure îndeajuns de razele soarelui. Vântul năprasnic al destinului le-a smuls, aruncându-le la pământ. Acestea sunt acele dorinţe neîmplinite, speranţe deşarte construite fără nici un fundament concret care apoi se dărâmă şi amintindu-ni-le, par caraghioase, sau dimpotrivă, ne sfâşie sufletul cu brutalitate, având mereu impresia că am fi putut avea mai mult, am fi fost în stare de mai mult. Întrebându-ne mereu cu regret, de ce am lăsat şansa să ne scape printre degete. Era atât de evident atunci că soarta ţinea cu noi, de ce nu am profitat la vremea respectivă de ceea ce merităm cu adevărat.

 Aleea se întinde înainte, păşesc nerăbdător şi emoţionat, o iau de la început în fiecare zi ca în prima  clipă de viaţă. Soarele răsare, e galben alburiu. Un vânt rece de toamnă îmi scutură fiinţa. Se anunţă ploi neîncetate de toamnă, ceaţă, nopţi lungi şi friguroase  de iarnă, ca apoi să renasc ca în fiecare primăvară din propria cenuşă în care un vlăstar a reuşit cu ultimele sale forţe să supravieţuiască nopţilor de sloi, zilelor de tristeţe. Un fior de  mâhnire interioară mă încearcă mereu, privind înapoi. Aripi cutezătoare prind, şi ele se înalţă falnic, ridicând privirea către înainte.

Foşnetul frunzelor de toamnă, aerul cu miresmele sale bogate, natura cu fructele ei, pădurea pictată în pastel pe fond de ocru, vocea suavă a vântului, mângâierea soarelui palid… toate astea mă îndeamnă să mă întind domol pe iarbă şi să adorm visând adânc clipe de iubire. Să mă îmbăt cu must de vie tânără, viguroasă. Să gust din nou din turburelul amar al vieţii.      

   FOTO: http://s3.amazonaws.com/capture_indy/upload/124521183997/full.jpg

Anunțuri

One response to “XXVII.Din nou, eu

  1. ROBERT HORVATH NEW YORK

    BASESCU CONDUCE „A CRIMINAL ENTERPRISE” IN USA
    Nestimabile domnule Horia Patapievici

Am citit cu atentie ingrijorarile dumneavoastra. Iata ce spuneti plin de mahnire
in Evenimentul Zilei , Joi, 20 August 2009 ” În mod clar, am ajuns la capăt.Toţi simţim, chiar dacă din motive care se bat cap în cap, că atmosfera în care trăim a devenit insuportabilă.”
Chiar in mijlocul articolului dumneavoastra a sunat telefonul . Un specialist in spalarea banilor a inceput discutia anuntand ca ” AL Capone a sfarsit la inchisoare pentru evaziune fiscala. De el sa ocupat aceiasi institutie care se ocupa de ICR.” U.S. Treasury ; Office of Terrorism and Financial Intelligence (TFI) Mai pe americaneste TFI are ca scop is to disrupt and dismantle money laundering organizations and prosecute money launderers to the fullest extent of the law. ICR NEW YORK IS A CRIMINAL ENTERPRISE ACTING IN U.S.
In mioritica inseama PUSCARIE. Sa va dau un exemplu clasic al operatiei TRIUGHIUL. Seful organizatiei (basescu ) da ordin. Financiarul ( patapievici ) face un cec 3.000.000 $ Mesagerul ( mihaes ) pleaca cu cecul bine ascuns spre USA. Spalatorul (tismaneanu ) deschide FICTIV un “Centru de Studiu” al comunismului. Nu conteaza ca la 20 de ani de la caderea comunismului subiectul nu intereseaza pa nimeni . Banca este BUGETUL ICR. Pentru a da acoperire actiunii spalatorul devine agentul diversiunie si purtator de cuvant.
Pentru a conecta pe spalator ( tismaneanu ) de bugetul urias de milioane de dolari ICR ( basescu ) Tismaneanu este plimbat la toate icr-uri din jurul lumii. Actiunea gansterilor in care unul este presedintele tarii, continua de 3-4 ani si ar fi continuat multi ani daca nu eram eu. Fiind cetatean american am atentionat TFI.
Domnule Patapievici.
Realizez ca sunteti preocupat de probleme existentiale. Filozofia si scrisul cere concetratie si liniste. ” , Când anume e cuprins de bucurie un om care asistă la arderea pe rug a semenului său?” Spuneti dumneavoastra in articolul aparut in cursul acestei dimineti. Nu va faceti problema pentru hotie chiar de milioane ,chiar in valuta forte, nimeni nu va fi ars pe rug. Ajunge puscaria.
Robert Horvath Deva ziarist USA http://www.devagallery.com.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s