XXXIV. …Cuatro

 

Maria, castellana cu văpăi în ochi se apropie de mine cu paşi uşori, de felină. Eram răvăşit, eram conducătorul unui întreg imperiu din jungla aceasta. Eram stăpânul suprem al unui regat înălţat pe viciul altora. Era un rău mai malefic decât încornoratul în persoană. Câte destine să fi curmat până acum? Câte familii să se fi destrămat din cauza bolii profunde în care victime ale dependenţei şi-au găsit alinarea tristă şi şi-au sfărâmat vieţile tihnite? Eram înecat în vină şi încercam să o spăl cu whiskey… Mă cuprinse un gând mistuitor, mă şi vedeam alergând ca un nebun desfrânat cu o torţă în mână incendiind culturile, casele, laboratorul, grajdurile de animale,  praf şi arşice să se aleagă de tot…

Maria, îmi şopti, înţelegându-mi răceala faţă de ea… Miguel, te chinuie din nou fantomele conştiinţei, văd asta în ochii tăi, nu mă poţi minţi… Ştii şi tu prea bine adevărul… am încercat, Dumnezeu ne e martor, altfel nu s-a putut. Am încercat, după cum prea bine ştii, la începuturile noastre, cu averea pe care tata ne-a lăsat-o, după ce am fost siliţi să vindem mina de diamante, nu am rămas cu mai nimic. Am importat tractoare, dar cine mai cumpără un tractor într-o ţară în care agricultura se face numai pentru subzistenţa individuală… ? răspunsul îl ştii şi tu, traficanţii care dărâmă hectare întregi de pădure doar pentru a recolta canabis şi mac… şi aceia, acum, când nici o lege nu le mai stă în cale, când autorităţile privesc neputincioase, când tupeul şi nesimţirea sunt singurele reguli după care se mai ghidează acest sistem mârşav,  preferă să incendieze fără scrupule pădurea. Acesta era singurul mod în care noi şi oraşul să supravieţuim… .. Cultivatorii îţi sunt toţi recunoscători, căci ai reuşit să le asiguri o pâine pe masă, seara când se întorc în colibele lor pentru a-şi vedea copii şi a se îngriji de familie, se roagă pentru bunăstarea noastră, a tuturor… Ştii că altă soluţie nu exista, eram damnaţi pierii, până la acest plan pe care am reuşit să îl clădim şi să îl aducem în stadiul la care se află…Ce vrei, să ne retragem în pădire, să mâncăm banane coapte şi fasole? Eu una, nu aş putea suporta o asemenea viaţă… spuseră usturător buzele Mariei, încleştate şi creţe de supărare şi iritare pentru slăbiciunea de care dădeam dovadă.  Mirosul sărăciei e sublim, al simplităţii şi al frugalităţii, atunci când priveşti de pe tronul înalt al omului bogat, mai ales când riscul facerii banilor înseamnă însăşi pierderea vieţii, mustrări de conştiinţă, într-un cuvân,t alungarea oricărei urme  de umanitate din vinele inundate cu sânge cald. Cu timpul înveţi să îl aduci şi să îl menţii rece. 

Un foc se aprinse în inimă, o arsură ce creştea tot mai mare îmi incediase pieptul… În spatele oricărui bărbat puternic se ascunde o femeie ambiţioasă, inteligentă, frumoasă, înţelegătoare …  Simţeam la sânul ei căldura mamei mele, protecţia pe care ea reuşea să mi-o ofere. Eu, un bandit al lumii moderne, suspinam precum un copil, mângâiat de afecţiunea celei care îmi oferea sprijinul de care aveam nevoie pentru a continua acest joc murdar cu viaţa…

Un dor de dragoste mi se făcu, dor de dragoste năprasnic, neliniştit. O îmbrăţişasem pe Maria până o auzisem că nu mai poate respira sub strânsoarea mea. O sărutasem apăsat, îi muşcam obrajii cărnoşi, ea părea că se fereşte de brutalitatea mea instinctuală… Doream să fie a mea, doream să îmi aparţină în totalitate, să o posed, să simt că sunt iar acel băieţandru care se juca în nisipul scăldat de valurile mării, clădind castele cu găletuşa şi lopăţica lui, gândind, visând că într-o bună zi, când o să fie mare, o să fie rege, şi mai presus decât dorinţa nestrămutată de a conduce lumea, LUMEA o să fie la picioarele lui, o să fie stăpânul ei de netăgăduit şi nimic nu o să-i mai lipsească în veci…Părul ei mătăsos îmi mângâie faţa, buzele ei îmi brăzdau trupul… eram atât de străin faţă de mine şi totuşi simţeam că sunt iubit din nou….

 

FOTO: http://www.fecielo.com/wp-content/uploads/2009/03/penelope-cruz-is-the-most-wanted-spanish-girl.jpg

Anunțuri

4 responses to “XXXIV. …Cuatro

  1. Cris, stiu ca ai sa treci pe aici sa lasi un comment, cum deja m/am obisnuit, si iti multumesc mult pentru toate aceste mici eforturi de care multi nu au recunostinta. Cat despre bere, eu amenint, amenint, dar abia astept sa ne intalnim si sa vorbim vrute si nevrute, sa filosofam pe teme varii, sa ne dam cu parerea despre iubire, dar mai ales sa ne bucuram de fiecare de compania celuilalt. Te astept si pe tine, Pass, stiu ca ai sa citesti asta, de fapt ar fi bine sa ne intrunim cu totii. O seara cat mai placuta va urez, dragi cititori, caci fara voi eu nu as fi EU!

  2. 🙂 se pare ca eu sunt in plus…nu ma luati la bere.

  3. Carmen, bineinteles ca esti binevenita, mereu. Ma bucur ca ai trecut pe aici. O seara placuta!

  4. Cum le stii tu ca un om mare :D.
    Sigur ca trec pe la tine, sa ma mai bucur de ale tale scrierii ;)…iar despre partea ..bautului de bere, sa ne fie cu iertare, o vom face curand….si negresit mai multi !
    Spor la inspiratie !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s