XXXVI. La moartea Generalului Bellu

   

Iată-mă hoinar pe străzile Bucureştiului. Sunt un zdrenţăros, am un aspect infect. Cerşetoria se pare că e singura formă de trai cu care îmi întreţin zilele. Sunt răpciugos tare, Doamne! Lumea boceşte, ne încălzim cu toţii lângă un tomberon plin cu cartoane, dar după cum miroase fumul emanat, nu pot să jur că sunt numai cartoane care ard.  Pute pestilenţial totul în jur. Şobolanii colcăie, gândacii mişună. Mă uit în jur şi pot vedea că sunt câţiva inşi întinşi pe saltele vechi, cartoane, ziare, cei mai puţin norocoşi, sau chiar sub cerul liber, cei mai îndrăzneţi. Oameni cu feţe afumate, dâmbe şi cu trăsături dure, inumane se pot întrevedea sub întunericul de nepătruns al nopţii. Flăcările focului plăpând ce se zăreşte rar din tomberonul de gunoi aruncă lumini fantomatice pe chipurile acestor necunoscuţi, prefăcându-i în fiinţe draconice cu forme hâde.  

Jelesc, îl jelesc pe Generalu’ . Un zdrenţăros ca şi mine se apropie, jumătate beat, jumătate nebun. E neras, are sprâncene stufoase, tâmple late şi o mustaţă stufoasă sub nasul mare, coroiat, pe care şi-o freacă nervos de fiecare dată când i se pare că termină o propoziţie de spus. Auzi, îmi spune el, băiat fain ca Generalu’ nu o să mai vezi p-aici. Aprob, în necunoştinţă de cauză. Generalu’ ăsta a fost băiat gigia, când avea, dădea la toţi… şi când nu avea, era în stare de orice să facă rost de ceva… adică mă înţelegi, era dovedit… şi sufletist, aia mi-a plăcut la el, şi îşi frecă din nou mustaţa stufoasă.  Când l-am cunoscut prima oară, să fi fost pe atunci iarnă sau vară, că nu îmi aduc aminte… sau poate era toamna lu’ nouăşopt.. aşa frig am tras atunci cu el… parcă pe atunci, dar nu îmi aduc bine aminte. Zicea pe atunci, continuă zdrenţărosul de lângă mine, că cică ar avea familie, copil şi nevastă, pe undeva prin ţară, dar nu mă întreba unde, că am uitat… îşi mai frecă o dată mustaţa şi îmi întinse sticla din care mai sorbea câte o duşcă, văzându-mă că par interesat de ceea ce era înăuntrul recipientului transparent… refuzasem, nu ştiam dacă îmi permit sau dacă vreau să beau după el…  Şi cică  maică-sa, aşa îmi povestea el, ţinu interlocutorul meu să precizeze, s-ar fi încurcat cu un baron, unu’ care cică îl chema baronu’ Bellu.. şi cică după tac-su i-ar fi dat şi lui numele… cică tac-su ar fi făcut cimitirul ăl mare din Bucale, dar el e bastard, că altfel ar fi fost şi el bogat, de nu ar fi fost fraţii vitregi, neam de sânge albastru dealtfel… eh, baliverne dom’ne, ai timp să îi asculţi pe toţi acu’, dar de Generalu’ îmi plăcea, că el le spunea cu suflet… mai trase o duşcă, îşi mai frecă mustaţea stufoasă, sleioasă şi neîngrijită…. Da, şi îmi mai spunea, contuinuă zdrenţărosul de lângă mine fără a-l întreba nimic, că cică el a fost în răzbel… în răzbelu’ împotriva înrobirii… fugi dom’ne de aici, adică cum a fost el în răzbel, că ştiu eu de ăştia de ziceau că au fost în răzbel şi ei de fapt, umblau cu sufertaşu’ după dom’ colonel, adică slugă, ce mai tura-vura, ce să tot să ocolim… dar de Generalu’  îmi plăcea, că le zicea cu suflet…Dar nu asta mi-e mie mirarea, se uită zdrenţărosul la mine să vadă dacă îl mai urmăresc în etalarea lui pseudo-cognitivă,  dar cum naiba de a ajuns el aşa de necăjit şi de amărât să ajungă să doarmă cu nişte pricăjiţi şi nefericiţi ca noi în stradă. Hai, că am înţeles, tac-su n-o fi vrut să ştie de el, că nah, omu era pe treaba lui, şi cum dădea el să aibă un copil din flori cu nu-ş’ io ce curtezană de prin vremea aceea… bine, dar dacă zice că a fost la răzbel statu’ de ce nu îi dă nici o indemnizaţie, adică mă rog, de veteran de răzbel, ca la toţi alţii… şi el era şi inteligent, dom’ne , adică ştia o groază de lucruri, dom’ne, nu ca ăştia aşa ca noi care habar n-au de viaţă… şi el a vrut să fie îngropat la cimitir, dom’ne, la Bellu, dom’ne, lângă tovarăşul său, Colonel Pantelimonescu, care cică l-ar fi uitat, în ciuda faptului că cică i-ar fi salvat viaţa colonelului ăstuia, acolo, pe front… s-a ales şi cu o decoraţie, mi-a arătat-o doar mie, în restu’ nu avea încredere…. suflet mare dom’ne, Generalu ăsta… 

(vă voi oferi conmtinuarea mâine, citire plăcută)

 FOTO: http://www.newsgroper.com/files/post_images/homeless.jpg

2 responses to “XXXVI. La moartea Generalului Bellu

  1. 🙂 Frumoase povestile tale…Cand o sa am ceva mai mult timp liber…o sa mai trec pe aici….sa le studiez mai pe-ndelete… 🙂

  2. Foarte tari povestioarele tale! Voi urmari sa vad ce ai sa mai scrii in continuare! Te salut stimabile!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s