XXXVII. Cortegiul funerar al Generalului

 

O mână de nefericiţi îşi târau picioarele sleite de vlagă, aliniaţi în rând şi în acelaşi timp împrăştiaţi.  Care mai de care mai distrus, mai terminat decât celălalt. O şleahtă de găinari, o adunătură de rataţi, se îndreptau agale în spatele dricului improvizat. Un căruţ de piaţă, cu roţi mari, de fier, acoperit cu tablă groasă, ruginită, tras de doi dintre cei mai vânjoşi dintre bărbaţi. Mânerul căruţului negru, era rece, palmele li se lipeau de fierul crud pe care se pusese promoroaca lui octombrie târziu.

Femeile încercau lacrimi de durere, bocete stinse, ale unei suferinţe surde. A murit, a murit Generalu’ , se mai auzeau şoapte printre boschetarii de pe margine care nu se alăturaseră încă funebrului marş întru memoria Generalului.

Generalu’ sta întins cu mâinile împreunate pă chiept, cu o jerbă simplă, o formă dubioasă şi sărăcăcioasă , o împletitură în formă de coroană din crenguţe de brad, la picioare, dar fără flori, fără panglici frumos ornamentând-o pe care să fie înşirate gânduri pline de mâhnire, precum şi numele expeditorului. Nu, fără fast, fără culoare. Simplu şi anost. Funebru. La fel de funebru precum erau pantofii de carton pe care Generalu’ îi încălţa în aceste momente nefericite, la fel de gri precum culoarea sacoului de pânză care îl înveşmânta pe răposatul tovarăş, peticit în coate, cu lipsă doi-trei nasturi, unul se putea observa totuşi atârnând, bălăngănindu-se molcom după mişcările căruciorului greoi. O batistă albă îi înfăşura capul mare cât o baniţă pe după gură, cu pieptănătură proaspătă, cu sclipiri de ulei pentru păr. Cu picioarele înainte, se lăsa greu dus, hamalii înhămaţi pentru a-l duce pe Generalu’ pe ultimul drum se potinceau la orişice denivelare a caldarâmului pietros, gâfâiau greu strofocându-se din răsputeri.

Era dimineaţă tare, abia mijise soarele, promoroaca umedă şi rece se coborâse peste trupurile păcătoase ale însoţitorilor ce se înhămaseră să-l vadă pe Generalu’ pus la adăpost pentru somnul cel de veci.  Făcuseră o ladă mare din navetele pentru vin scump şi şampanie ce le gasiseră prin spatele alimentărilor. Construcţia coşciugului improviyat se dovedi a fi părea şubredă pentru a-i ţine trupul istovitor. 

Ajunseră cu greu, intraseră pe porţile largi ale cimitirului. Amicii gropari, cu care dealtfel Generalu’ petrecuse de atâtea ori până acum la un păhărel, îi aşteptau cu braţele deschise. Serafimii mari, de piatră, îi întâmpinau şi le dădeau bineţe vizitatorilor, nerăbdători să preia povara corpului neînsufleţit şi să îl conducă de aici încolo pe cel ce a păşit pe lumea cealaltă. Piciu, nea Vasile,  Ghiţă Hârleţ şi Mişu Macara  îl luaseră de câte o aripă pe Generalu’, aveau de făcut vreo cincizeci de metri până la groapă, printre morminte, cu mortul pe braţe. Ia-te-te la Ghiţă, îi cad pantalonii, hă,hă, zise nea Vasile, restul începuseră să hăhăie ca proştii în liniştea de mormânt din cimitirul pustiu de la acea oră. Hă, hă, criză frate, ce să îi faci, scade ciubucu’, scade şi burta, continuă Ghiţă Hârleţ, dacă nea Vasile dădu tonul, cineva trebuia să continue. Urmseră ale hăhăituri la fel de diavoleşti precum primele.  Hai, bă, hai, bă, strigă nea Vasile, sfârşit de forţe. A naibii de greu dihania, da’ ştiu că nu s-a abţinut de la nimica nea Bellu aista, zise la mişto nea Vasile cu aerul său mucalit, ceilalţi uitându-se năuci la el, aşteptaseră ca mustaţa lui să se strâmbe blând în semn de glumă ca să poată să pornească din nou să hăhăiască sălbatic întrerupând din nou bunul mers al lucrurilor din cimitir. Ajunseră la groapă, îi aştepta popa Cătălin Iancu, bătrân, senin, întotdeuna a fraternizat cu cei defavorizaţi de soartă. Haideţi, măi, că acu’ începe lumea să betejească pe la morţi, că nu ştiţi cum sunt babele astea nesătule după câte o partidă mică de boceală, doar- doar s-o milostivi maica Precista de păcatele ce le-or făcut prin tinereţi, spuse cu blândeţe popa Iancu, căci între aceşti nefericiţi se simţea mai în largul său decât printre multe feţe preaînalte, bisericeşti.

Cum îl azvârliseră în groapă, popa Iancu, şi începu să îi cetească din ceaslovul cel gros, poleit cu aur. Loc luminat, plin cu verdeaţă, se auzi, în timp ce Mişu Macara trase un gât de pălincă, luase sticla de la gură şi vărsă trei guri câtre groapa Generalului şi rosti cu jumătate de gură: să fie de pomană că tare îi mai plăcea şi Generalului.

Cineva îi puse doi bănuţi pe ochi şi spuse ca să aibă măcar acolo, pe lumea ailaltă, să-şi plătească datoriile către  luntraşu’ Caron, că acilea nu a fost el dintre cei mai drepţi şi mai coreccţi, dar măcar a avut suflet mare.

Aruncaseră fiecare câte un pumn de ţărână înainte ca  Ghiţă Hârleţ să arunce prima lopată cu pământ peste chipul umflat şi galben al Generalului. Haide, Piciule, bagă, ‘tu-ţi moş-ta pe gheaţă, înjură Ghiţă, bagă, că altfel nu mănânci diseară… Piciu, trecut de toate apele, mic, sfrijit, se chinuia să mânuiască lopata grea, împiedicându-se mereu de coada mare, de lemn, aspră, stângaci şi incomod. La un moment dat, Ghiţă îi trase un şut în fund, Piciu se dezechilibră, cât pe ce să cadă în groapă, peste mort, împinse cu piciorul pe care se sprijini ca să se îndrepte o grămăjoară de pământ, care reuşi să îl acopere în întregime pe General. În ciuda faptului că pământul afânat se încăpăţâna să încapă tot, la loc de unde a ieşit, puseră capacele mari, de marmură neagră, deasupra. O mătură fâşneaţă făcu repede curat. Nici nu se cunoştea că acolo fusese cu câteva clipe mai devreme o groapă. Cineva scrijelise cu lama unui briceag ruginit, pe edificiul mare, impunător, ce stătea la capul Generalului, lângă inscripţia : Aici odihneşte familia General Pantelimonescu Aurel şi Virginica… Generalu Bellu ian. 1882-oct. 1934.  

 Foto : http://www.sonofthesouth.net/union-generals/custer/general-custer-grave.jpg

         http://wearestjohns.com/wp-content/uploads/2008/06/john_doe-in-arts.jpg

Anunțuri

One response to “XXXVII. Cortegiul funerar al Generalului

  1. Aha, bine te-am regăsit… Serialul merge mai departe…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s