XXXVIII.Trenul sperantei

Era învălmăşeală mare. Stăteam cu toţii drepţi, ne călcam pe picioare. Picioarele nu ne mai ţineau, ne sprijeam osteniţi unul de altul. Căldură mare în vagonul de marfă. Plecasem de la Varşovia cu o destinaţie incertă. Copii erau înghesuiţi în vagonul din spate, femeile în cel din faţă. Aveam buzele crăpate de sete şi pielea atârna pe mine, flască. Cute mari îmi brăzdau fruntea de la o tâmplă la cealaltă. Era întuneric şi tăcere. Resemnare totală în compartimentul neîncăpător de călători. Nu ştiam încotro ne îndreptăm sau ce o să ni se întâmple. Speranţa că vom suprvieţui şi celei din urmă încercări ne copleşi pe toţi, reducându-ne la o suflare sincronă.   

Era o linişte funebră. Nimeni nu avea curajul să întrerupă liniştea adâncă ce se lăsase peste noi ca o plasă a terorii. Era un moment de reculegere ante-mortum. Se ştia ce se întâmplă cu evreii odată ajunşi în lagărele de concentrare. Ni se spunea că ne duc la duşuri, pentru dezinfecţie şi deparazitare, ca mai apoi să ne încarce stârvurile lipsite de viaţă, gazate, în camioane negre. Mă vedeam rostogolindu-mă din carena camionului direct în groapa comună.  Leşuri peste leşuri erau aruncate fără pic de milă. Ciori negre şi corbi însetaţi de sânge proaspăt croncăneau din văzduh dând rotocoale carnagiului uman. Soldaţi cu chipuri ponosite aruncau cu var sau, mai rău, împroşcau cu păcură pentru a incinera cadavrele lăsate în urma holocaustului, dovezi incomode ale urii nemotivate, samavolnice şi fără de margini.

Groaza se citea în ochii noştri, dinţi ne clănţăneau incontrolabil pe clipă ce ne apropiam de presupusa destinaţie. Eram plini de excremente şi urină. Cine cădea din picioare risca să moară sufocat.  Roţile de fier ale marfarului ce ne transporta către iadul uman, scârţâiau tot mai des şi mai puternic.  În aceste clipe nu ne îngrozea gândul de ceea ce o să ni se întâmple nouă, însă copii sunt nevinovaţi, nici un copil din lume nu ar trebui să aibă parte de asemenea experienţă dramatică. Şi chiar de ar fi să scape cu viaţă,  un astfel de episod  traumatizant le va marca toată existenţa. Scârţâitul de şine, înghesuiala de pe peroane, îi va nelinişti mereu. Ca o umbră neagră ce se abate asupra răsăritului senin de soare. O ceaţă deasă ce le va împiedica mereu avântul juvenil.

Ajunşi la destinaţie, uşile mari, de fier, ale trenului, se deschiseră. Soldaţi cu caschete mari şi baionete ascuţite, lucind în lumina palidă a reflectoarelor, zbierau ca turbaţii către noi împingându-ne în şir indian spre duşuri, locul mult temut care ne va aduce sfârşitul. Câinii asmuţiţi spre noi lătrau fioros făcând aburi negri. Înghesuiţi în cala mare şi rece, dezbrăcaţi, umili, împinşi cu baionetele ca să intrăm cu toţii, aşteptam cu înfrigurare, după ce toate luminile se stinseră una câte una. Slavă cerului! Era apă…  însă asta nu însemna că am scăpat în nici un fel, doar că ne-am prelungit agonia cu alte mii de clipe de teroare.    

 

6 responses to “XXXVIII.Trenul sperantei

  1. Cutremurator! Pare un pasaj din „Fabrica mortii”.
    Felicitari pentru cum scrieti si pentru blog. Este o adevarata onoare de a va avea alaturi de toti prietenii mei in blogroll-ul meu!

  2. Emoţionant!

  3. Metalshrine a spus:
    Da, cochetam cu moartea incercand sa o descoperim, sa o deconspiram, sa o cunoastem inainte de a o avea aproape…
    Si totusi, suntem ceea ce gandim. Exista un soi de destin specificat de gandurile noastre, de ceea ce dorim cu adevarat, in mod inconstient mai degraba. Putem influenta viitorul, macar din punct de vedere al interiorului nostru sau al perceptiei interioare, mai exact. Si tot e ceva… da’ nu stiu de ce naiba nu apare commentul aici, de aceea am facut eu lucru manual si l/am postat pentru ca este mult prea interesant pentru a fi ratat de catre o neintelegere la nivel tehnologic dintre mine si masinaria asta rece de ii zice lumea laptop.

  4. @Mihnea Georgescu, iti multumesc mult de comment, promit multe asemenea postari pe viitor.
    @ Metalshrine, mersi ca ai trecut pe aici, poate ma introduci grupului vostru… abia astept sa imi fac prieteni noi.Am sa te adaug in blogroll, cred ca dono.ro iti apartine.
    @ nea Costache, multumesc mult de aprecieri inca o data.
    Va doresc tuturor o saptamana usoara si va poftesc la recitiri placute!

  5. Pe lângă frumuseţea naraţiunii, aş observa şi ilustraţiile. Par a fi din filme ruseşti…

  6. @Vania, sunt secvente din filmul lui Spielberg( la fel ca si coloana sonora din dreapta)Lista lui Schindler, va recomand sa il vizionati daca nu l/ati vazut deja, e cutremurator. O seara placuta !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s