XLIII.Dom Perignon si Don Michelle

 

Balonaşele de spumă de săpun fin, franţuzesc, din apa fierbinte, îmi mângâiau pielea catifelată. În paharul aburit, cu picior înalt, aşezat lângă frapiera care învelea într-un şervet alb sticla nobilă de Dom Perignon, licoarea turnată cu măiestrie de către majordomul cu mănuşi albe şi frac, urzea firul de păr  creeînd un guler spumant la suprafaţa lichidului auriu denumit de francezi champagne.  

Şi când te gândeşti că nici cu două luni în urmă eram angajata de pe linia doi de ansamblare a companiei Ford… Hhhhmmmm, râsesem dându-mi capul pe spate mângâindu-mi cu satisfacţie părul în timp ce piciorul drept îl scosesem din apa fierbinte sprijinindu-l de marginea de marmură roz a căzii  dezvelindu-mi coapsa tare şi pielea fină de un luciu diafan, îl scosesem şi pe cel stâng, îmi plăcea la nebunie să îmi privesc cu admiraţie picioarele, se pare că Zeii erau tare mândri de opera lor…  Oare cât de şic mă găseşte majordomul acesta înfumurat care s-a născut şi a crescut într-o familie de slujnici în casă, de încredere, muncitori, nimic de reproşat. Oare cât de mult mă dispreţuieşte pentru că el se chinuie de o viaţă întreagă să devină ceea ce este, să-şi clădească statutul de care se bucură şi îşi apară poziţia cu înverşunare pozând ca un monument de demnitate, corectitudine şi orgoliu… Un prostănac, dacă el crede că viaţa se reduce doar la atât, eu care peste noapte am ajuns o damă din societatea înaltă dar sunt, în opinia lui, doar o ţărănoaică la fel de proastă ca oricare alta care s-a perindat pe sub acoperişul acestei case, tare aş vrea să îi spun cât de tare se înşeală… M-aş duce tiptil către el, şi ca un şoricel  diavolesc, mic şi neastâmpărat, i-aş şopti la ureche: Nătângule, trezeşte-te, viaţa ta nu îţi aparţine, ia-ţi bocceluţa şi du-te cât ai vedea cu ochii, caută-ţi o viaţă şi atunci când vei crede că ai găsit-o, mulţumeşte-i lui Dumnezeu că nu ţi-ai ratat existenţa ducând grija fundurilor băşinoase ale bogătanilor ăstora care nu ar merita să le dai nici măcar un pahar cu apă pe pat de moarte… 

 Sper să nu mă îmbolnăvesc de dependenţă de lux. Sorbisem din şampania scumpă cu amărăciunea fiecărui penny muncit pentru a mi-o putea permite.  Îmi revenise gândul neplăcut de mai înainte…  E foarte uşor în lumea asta a bogaţilor să te rătăceşti printre atâtea şi atâtea  plăceri pe care ţi le oferă viaţa… E uşor să uiţi de unde ai plecat, e uşor să îţi pierzi modestia şi simplitatea, banii ţi se urcă la cap mai repede ca şampania asta scumpă… Mai sorbisem o dată şi îmi veni în cap un alt gând tăios şi acid….  Fie vorba între noi, şampania aceasta e la fel de bună ca oricare alta, doar că asta şi-o permit doar cei putrezi de bogaţi…

Mă pot destăinui fără frică, nu am nici o frustrare, căci recunosc, e adevărat, dacă nu era don Michele să mă pescuiască din marea de anonimi, eram un peştişor la fel de pricăjit şi de nefericit ce se zbate în lumea ordinară de cu toate zilele ca şi restul oamenilor. Hhm, râsesem iarăşi către mine, uşor ironică, sarcasmul mă încerca din nou… astăzi eram pornită să spun lucrurilor în faţă. Michael nu prea mai  are nimic de-a face cu Italia, nu a fost niciodată pe meleagurile natale ale tatălui său, de fiecare dată îmi spune că mă va duce să văd Neapolele, că vom descoperi împreună secretele acestei citadele eterne ale cizmei peninsulare,  şi de fiecare dată îşi încalcă promisiunile şi găseşte aceeaşi scuză jalnică şi penibilă, mereu intervine câte o urgenţă, iar eu nu primesc nici o altfel de explicaţie în plus, nici o lămurire, nici o mângâiere, ca unui copil ce crezi că poţi să îl prosteşti de fiecare data cu câte o promisiune deşartă şi apoi cu nonşalanţă îţi încalci fără remuşcări cuvântul dat…  Astăzi ca să poţi supravieţui în lumea afacerilor fie eşti cu ei, fie împotriva lor… Cine sunt ei? Îşi spun mafia….Ha, ha ,ha, mi se păru la fel de normal pe cât era acest nume de straniu şi de stupid,  să râd. Cam atât ştie lumea despre ei, şi că sunt nemiloşi… cum împotrivă nu poţi să le stai, mai bine li te alături… Sunt o familie mare prin care curge sângele fierbând al latinilor… Mie îmi plac italienii căci ştiu să respecte femeile, atât timp cât îşi ţin gura şi nu pun întrebări.   

 

Sorbisem din şampania aurie, gustul ei dulce-amărui mi se păru mai fermecător ca niciodată… Toate fetiţele se visează prinţese. Doar unele ajung să se vadă la bratul cavalerului frumos care le va implini visul. Hmmm, oare ce mă aşteaptă astăzi? Mă va duce din nou la operă sau poate că vom cina într-un restaurant scump…

Pe  oglinjoara mică pe care o purta mereu în poşetuţa ei asortată la toaletele de seară, nenumărate, infinite, adăpostite într-un dressing de mărimea unui teren de golf, pe oglinjoara aceea mică din trusa ei de machiaj de prim ajutor erau aranjate de o lamă dibace trei liniuţe de praf alb pe care le priză fără suflare… Acum era pregătită pentru o nouă noapte albă pe străzile luminoase ale Manhattanului alături de un om respectat în rândurile societăţii newyorkeze… mult prea influent şi controversat ca să nu i se ştie de teamă. Şi ei îi era teamă uneori, ştia că este urmărită în permanenţă, nu putea să îşi permită nici o altă extravaganţă…  înafara celor permise de el. Se gândea cu îngrijorare când are să devină şi ea un rebut, un deşeu incomod de care va trebui să se descotorosească prin orice mijloace posibile… deşertul Nevada era plin de gropi comune, spera cu groază să nu ajungă să odihnească pe veci la umbra copacului Joshua.   

7 responses to “XLIII.Dom Perignon si Don Michelle

  1. Maestre, cred ca in ultimul paragraf vorbesti despre un deseu dispensabil.
    Frumoasa incursiune in mintea Marylinei.

  2. Din nou, un text foarte bun, pe care l-am citit cu mare plăcere…

  3. Metalshrine, ai observat foarte bine… insa este vorba despre un deseu de care nu te poti dispensa, e totusi o viata umana, nu o poti arunca oricum la lada de gunoi, e greu sa te descotorosesti de cineva, iti trebuie mult sange rece si o minte geniala sau trebuie sa fi ajutat de sistemul unei organizatii criminale. Multumesc de comment, o seara buna!

  4. Chris, la recitri placute!

  5. OK, am gasit termenul pe care il cautam, incomod, seara cand imi scriu blogul, ma cam grabesc, recunosc, si nu apuc sa il corectez, asta nu inseamna ca sunt scutit de la critici, va rog sa imi semnalati orice neregula pe care o observati si in plus sa ma urecheati in caz de nevoie, in rest, commenturile voastre sper sa ma perfectioneze. O seara placuta tuturor si lecturi placute in continuare!

  6. Se mai intampla. Cred ca stiu cum e. Tu ai facut doar o greseala de scriere. Eu sunt maestru in gafe de felul meu, deci te inteleg perfect.
    In alta ordine de idei, te apuci sa publici si povesti de la cititori? Exact in genul acesta empatic, nu altfel.

  7. Da, Metalshrine, sunt dispus oricaror provocari, sa vedem despre ce e vorba… Mersi de trecere, o seara buna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s