XLVII. AAA

Viaţa poate fi consumată într-o picătură de alcool. Paharul e translucid, îl învârt între degetele mele ca pe o ultimă scăpare. Pocalul sfânt ascunde într-însul secretul spre viaţă veşnică, asta vreau eu să cred despre un biet pahar cu whisky. Şi de ce nu aş putea crede ce vreau eu despre paharul acesta, despre viaţă în general. În fond e viaţa mea, chit că o privesc din spatele unui pahar îngălbenit de vreme plin cu apă de foc.

La început am negat faptul că aş avea vreo problemă cu băutura. Mi-a fost greu după accident. Să îţi vezi soţia împrăştiată printre maceriile pe care ciocnirea dintre două automobile le face, alergând cu peste 140 de kilometri la oră , izbindu-te frontal,  nu este chiar o imagine cu care să te împaci nici chiar după ce au trecut nouă ani. Nouă ani, vă puteţi închipui că mai am încă vie imaginea soţiei mele prinsă între fiarele maşinii, sfârtecată, sfărâmată în bucăţi. Era sânge peste tot şi eu îmi doream doar să o îmbrăţişez din nou, să îi simt suflarea caldă pe obrazul meu. Mă târam în bezna groasă ce se lăsase peste câmpul de porumb în care ieşisem în decor după impactul mortal de pe şosea, orbecăiam neputincios, în căutarea ei. Ea, deformată, dezfigurată, stătea acolo, zăcea, întinsă pe jos şi îmi era imposibil să mai recunosc ceva din făptura ei mică şi simpatică.

Beau, din păcate îmi este aproape imposibil să mă îmbăt. A te îmbăta înseamnă a cunoaşte fericirea euforică pe care alcoolul ingerat, odată ajuns în vene, ţi-o creează. Ei bine, eu îmi pierd cunoştinţa brusc aunci când organismul nu mai poate asimila alcoolul pe care eu cu repeziciune şi lăcomie îl bag în mine ca un narcoman dependent de drogul său. Poate sunt doar un apatic căruia îi e greu să se îmbete sau un euforic înstrăinat de sine. Mi-e imposibil să uit, poate de asta şi beau atât de mult. Dacă ar putea cineva să îndepărteze aceste amintiri nefericite, gânduri negre ce nu îmi dau pace, dacă cineva ar putea alunga spiritul rău care mă încearcă, neputând să găsească forţa de a trece peste acest episod dramatic. Dacă cineva mi-ar putea ajuta i-aş rămâne  înmiit îndatorat. 

Sorbisem cu scârbă din licoarea tulbure ce se învârtea în paharul plin de jeg. Gradele nu mai aveau nici un efect acum, după al nu ştiu câtelea pahar…  Sorbisem şi înghiţisem fără nici un fel de reacţie. La primele pahare mi se zburleşte părul pe mine, tremur la vederea paharului. Întotdeauna primul pahar intră sec, se scurge lin şi repede în stomacul meu avid de băutură. Nu cred că sunt neapărat în căutarea vreunui refugiu din calea năpastei ce a dat peste mine cu ani în urmă fără cale de întoarcere ori de scăpare. Nici a unei alinări, pe care sunt convins că nu am s-o găsesc vreodată pe umărul cuiva. Sunt doar în căutare de un răspuns. La întrebarea :De ce? Cum răspunsul  mi-e imposibil să îl întrevăd, mă văd în postura nenorocitului, de a mai găsi vreo logică în viaţă. Rostul vieţii mele, sensul destinului meu a fost frânt cu ani în urmă fără posibilitatea de a se reface vreodată. Ce este mai trist, este că am pierdut tutela fiicei mele. Fiica mea este singurul motiv pentru care aş mai vrea să trăiesc. Cum de mi-au luat-o, cum de am îngăduit aşa ceva? Nu mi-a plăcut niciodată să se spună despre mine că sunt un ratat, din păcate viaţa m-a îngenuncheat. Sunt unul dintre acei nefericiţi a căror viaţă se schimbă brusc, fără motiv ori fără de speranţă. Eu nu am vrut ca aşa ceva să se întâmple, nici nu am îngăduit, din păcate nu mi s-a cerut părerea. Acum, după toate astea, îmi este peste puteri de a mai face ceva, îmi pare prea târziu pentru a mai face  orice. Într-un sens cât se poate de macabru, de straniu, de sinistru, cred că sunt unul dintre aceia pentru care teoria compensaţiei a lucrat invers. Înainte de accident pot spune că era totul aproape perfect, atmosfera caldă şi plăcută din sânul familiei mele nu va mai exista nicicând. Acum, eu sunt o epavă, iar fiica mea mă vede ca atare.  Viaţa, tind să cred că pentru  a menţine un raport egal între semenii societăţii noastre ca rezultat a miilor de câştigători la loto a creat tot atâţia amărâţi şi nefericiţi din cauze la fel de circumstanţiele, improbabile, aproape imposibile, precum câştigul potului cel mare. Ei bine, da, eu am extras biletul cel mare, din păcate loteria era organizată de doamna cu coasa, ha, ha, ha râsesem în delirul meu nesănătos pentru a sfida soarta încă o dată, după un îndelung monolog grăit printre aburii alcoolului.

Dimineaţa, trezit din acest coşmar al unei vieţi spulberate pe linia de demarcaţie dintre benzile şoselei, mă repezisem pe uşa garajului. Mă suisem la volan, după foarte mulţi ani, îmi luasem inima în dinţi. În tot acest timp îmi fusese imposibil să întrevăd singurul motiv pentru care mai trăiam, lumina care mă va scoate din bezna în care căzusem: fiica mea.       

Anunțuri

5 responses to “XLVII. AAA

  1. Trista povestire Michael! Trista, si din pacate, poate fi adevarata! Un asemenea eveniment tragic poate ingenunchea orice om. O dimineata frumoasa si o zi cu realizari!

  2. „Beau, din păcate îmi este aproape imposibil să mă îmbăt. A te îmbăta înseamnă a cunoaşte fericirea euforică pe care alcoolul ingerat, odată ajuns în vene, ţi-o creează” – am trecut şi eu de câteva ori prin astfel de stări…

  3. Multumesc Nea Costache, destinul inefabil al omului face ca uneori sa ne loveasca fara mila, dupa cum se si enunta e inefabil. Va doresc asemenea si la recitiri placute!
    Chris, este foarte adevarat ca sunt momente in viata in care iti este aproape imposibil sa te fericesti, viata nu ne ofera intotdeauna numai satisfactii, se intoarce fara voia noastra pe potriva si neputinciosi asistam la decaderea si degradarea noastra morala. O zi buna!

  4. Frumoasa comparatia de la final, cu jucatul la loto… Si foarte reala cand e vorba de riscuri, indiferent ca sunt pozitive sau negative aceste riscuri.
    O seara frumoasa tuturor!

  5. De aceea nu imi place mie sa joc la loto, Metalshrine! Mersi de comment, te mai astept, o vineri seara cat mai placuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s