XLVIII. Sang Real

               

De mic, de când alergam pe cărările din via bunicilor, de  copil, visam că într-o bună zi voi ajunge eu cel care se va îngriji de toată această fermă miraculoasă din sudul Spaniei.

Îmi plăcea să mă trezesc dis de dimineaţă pentru a privi cum soarele răsare din spatele colinelor largi pe care vii cu struguri aurii şi sângerii se întindeau ca valurile  unei mări nesfârşite. Ciorchinii grei atârnau precum sânii unei domniţe plini de vigoare şi cărnoşi. Toamna îmi era cel mai drag să străbat cu bunicul meu, călare pe un andaluz negru, şirurile bogate de vie. Lucrători de prin toate colţurile ţării se adunau, se strângeau de pretutindeni, pentru a culege cu grijă fiecare bob de strugure în parte, de parcă fiecare ciorchine ar fi fost nepreţuit, cu o valoare cel puţin egală cu greutatea lui în aur. Alergam cu bunicul ore în şir de la un capăt al celuilalt al haciendei pentru a ne îngriji de nevoile fiecărui grup de culegători în parte şi pentru ca bunicul meu să se asigure că lucrurile merg întocmai planului.

                 

Parfumul bogat al strugurilor abia culeşi mă îmbăta în fiecare toamnă, îmi fura minţile. De fiecare dată mă simţeam ca trăind într-o lume a visării, mai ales seara, odată ce culesul se sfârşea. Domnişoare zvelte, soţiile devotate ale cavalerilor care ajutau familia noastră la recoltarea strugurilor, dănţuiau desculţe în butoiul mare în care se adunau toţi strugurii de peste zi. Mustul curgea precum seva pământului, sângerând. Flăcările plăpânde ale făcliilor aprinse de jur împrejur luminau formele ielelor ce jucau bucurându-se de recolta bogată, un ritual al fertilităţii ce se petrecea în fiecare an, în timp ce bărbaţii hămesiţi de foame se înfruptau cu pâine caldă de vatră şi carne de berbec perpelindu-se încet la proţap. Umbre mistice venind din alte sfere se conturau pline de materie pe pământul fertil. Femeile mai bătrâne se îngrijeau să toarne găleţile pline cu must în butoaie pe care dogari iscusiţi le ferecau strâns şi le sigilau cu ceară ca aerul să nu pătrundă în interior. Bunicul meu asista la tot acest spectacol din jilţul său impunător de la mijlocul mesei, cu figura sa dură, inexpresivă, fără a schiţa nici un  gest, atent mereu la tot ce se întâmplă, ridicând mereu paharul când vreunul dintre comeseni dorea să ciocnească în cinstea lui, a amicilor şi a colegilor de muncă. Spunea mereu cu aceaşi gravitate, solemn : Belşug şi sănătate, Doamne ajută! 

Acum după zece ani de când bunicul s-a stins, au cesionat podgoria unui mare concern european din industria vinului. Părinţii au spus că ei sunt mult prea bătrâni să se îngrijească de întinsele hectare de vie, plus că eu nu am mai trecut de aproape douăzeci de ani pe la hacienda bunicului meu. Ultima oară am trecut pe acolo la moartea lui. De atunci nu mai ştiu absolut nimic. Ştiu doar că părinţii mei primesc un cec gras la fiecare sfârşit de an din partea Spanish Wine Industries.

Eu am urmat profesia de avocat. Nu sunt chiar unul dintre cei mai străluciţi din Barcelona. De fiecare dată când mă gândesc la moşia bunicului mi se strânge inima de durere căci am văzut că a fost lăsată de izbelişte. Clădirea e în paragină, nu se mai îngrijeşte nimeni de ea, de mai bine de şase ani, de când Jose, singurul dintre ajutoarele bunicului din trecut care i-a rămas fidel, a trecut şi el în nefiinţă. Igrasia a penetrat pereţii, lianele au invadat casa, pânze de păianjeni şi praf de două degete am putut vedea că s-au aşternut peste munca şi sârguinţa bunicului.

Înafara profesiei de avocat sunt şi degustător de vinuri, deşi o fac mai mult din plăcere, sunt unul dintre cei mai apreciaţi din Europa. Am străbătut lumea în lung şi în lat pentru a descoperi ceea ce eu aş considera perfecţiunea. Vinul miraculos, elixirul vieţii. Încă rămâne un mister greu de pătruns pentru mine. Am cunoscut oameni care îmi povesteau că l-ar fi întâlnit, alţii că deţin o reţetă secretă pentru a obţine licoarea fermecată. Eu unul, pot să spun că încep să fiu tot mai neîcrezător că un astfel de vin ar putea exista. Vinuri care să se apropie de perfecţiune sunt o multitudine, fiecare naţie se mândreşte cu câte un soi de viţă nobilă. Dar vă pot spune că vinul perfect, sângele lui Mesia, nu l-am întâlnit pe nicăierea. Sangraal sau pocalul sfânt este doar o legendă. Mulţi experţi sunt de părere că sunt două lucruri diferite dar care nu pot exista unul fără celălalt. Sângele Mântuitorului şi cupa divină. Elixirul poate fi băut doar din cupa sfântă. Doar aşa se înfăptuieşte miracolul. Le-am căutat, am vizitat colţuri nepătrunse ale lumii doar pentru a descoperi secretul vieţii veşnice. Nici urmă de ele, nimeni nu părea că ştie nimic. O singură dată crezusem că mă apropiasem de o pistă concretă. Aflasem de urma unei femei bătrâne dintr-un sătuc israelit. Însă odată ajuns la ea, dezamăgirea îmi fusese foarte mare, căci după o serie de îmbrobodeli din care nu înţelesesem nici eu, nici ghidul meu mai nimic pentru că vorbea ebraica veche, îmi spusese un lucru spre sfârşit, de care mă întreb cu stupoare aproape în fiecare zi de atunci, ce a vrut ea să spună cu adevărat. Femeia aceea bătrână, aproape oarbă, locuia prin nu ştiu eu ce minune în mijlocul pustietăţii, exact în locul pe care poţi să îl denumeşti nicăieri, ea îmi zise exact aşa: Eşti în căutarea unui lucru pe care deja îl porţi asupra ta dar de care nu eşti pe deplin conştient. La vremea aceea, de fapt ca şi acum, sunt de aceeaşi părere, că vorbele ei erau doar nişte înflorituri doar ca să mă jecmănească de nişte bani, pe care oricum nu ştiu din ce cauză nu a dorit să îi primească.  

Într-o sâmbătă seara, după  ce am ieşit cu soţia şi cu copii la cină, o idee nebunească îmi străfulgeră prin minte. Ordonasem ospătarului un Malaga Lagrima. Mă întrebam dacă aş putea ca împreună cu soţia, cu economiile strânse de până atunci, am putea reface casa bunicului. Mă întrebam ce ar fi să ne mutăm din nou pe plaiurile copilăriei mele, să mă îngrijesc de via moştenită din generaţie în generaţie, de aproape două sute de ani.           

11 responses to “XLVIII. Sang Real

  1. Ei da! Optimist sfarsitul. Si frumoasa povestea.

  2. Metalshrine, sangreal este chiar personajul principal, ca sa iti dau un indiciu, iar sotia pocalul sfant, asta ca sa iti dau o idee despre substratul povestii in viziunea mea, acu’ nu stiu cat de priceput am fost eu in expunerea textului, iar bogatia cea mai de pret este familia, cel putin asa as fi dorit eu sa fie interpretata povestea de fata. O duminica placuta

  3. Interesant si oarecum asemanator cu anumite interpretari ale codului lui Da Vinci. Exista 2 documentare facute pe tema aceasta.
    Duminica placuta si tie si celorlalti!

  4. Interesanta aceasta povestire dar mai ales, frumos expusa! Felicitari! Un sfarsit de saptamana reconfortant, alaturi de cei dragi!

  5. Nu se lasă o avere în seama unui concern! Mai cu seamă că-i vorba de-o podgorie…

  6. Cat as mai fi dorit Vania sa fiu cel putin Jose…

  7. Mi-ai adăugat şi mai bună dispoziţie la început de săptămână…

  8. Whaaaa! Intai m-am uitat la titlu si la poza, si am simtit deja gustul de sangria, care imi place grozav. Mai ales ca ma descoperit-o in Mallorca, tot tinut al Spaniei. Pe urma insa am vazut povestea… A bunicului plecat, a podgoriei cesionate.
    Si pe urma a Sangraalului. Asta din urma mi-a mers la suflet. Eu am vazut acolo asa cum am vazut… Elixirul baut numai din cupa sfanta. Sangele si cupa. Partile intregului. Curgerea vietii si forma ce o contine. Femeia si barbatul. Duhul si trupul. Acel impreuna, ce face viata sa fie traita ca un miracol.
    Eu vin dupa doua zile de calatorii in lumea viselor si a simbolurilor, asa ca vad tot soiul de „combinatii”… :)))
    Dar foarte pamantesc, ma intorc la sangria si imi amintesc de picul de vin rosu ce-l mai am pe aici, pe aproape! O cupa in cinstea povestitorului:
    „Belşug şi sănătate, Doamne ajută! ” Sa fie refacuta podgoria bunicului!

    PS inca ceva: Si eu am intalnit un batran care mi-a spus tot asta: „Eşti în căutarea unui lucru pe care deja îl porţi asupra ta dar de care nu eşti pe deplin conştient. ”
    De atunci am schimbat drumul…

  9. Foarte faina povestea si se imbina perfect cu muzica de pe fundal 🙂 Ca sa nu mai spun ca mi s-a facut pofta de o sangria :))

    Imi place vorba batranului “Eşti în căutarea unui lucru pe care deja îl porţi asupra ta dar de care nu eşti pe deplin conştient. ” De retinut 🙂 Cat adevar!

  10. Rotzinski, multumesc de vizita si de comment, te mai astept si iti urez lecturi cat mai placute!

  11. Mikka, de obicei doresc sa „indes” cat mai multe simboluri si intelesuri in scrierile mele, chiar daca deseori nu imi reuseste chiar cum as dori eu. Si mie mi/e o pofta de o sangria „de la mama ei” ca sa zic asa, am incercat/o pe cea din supermarketurile romanesti, nici nu se compara. Belsug si sanatate, Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s