XLXIX. Ringul

 

Lumea aclama zgomotos. Eu eram aşezat în scăunelul din partea dreaptă a ringului. Medicul îmi ştergea tâmplele sângerândă şi îmi sutura tăieturile cu o pastă ce ustura îngrozitor. Eram ameţit, de parcă totul se învârtea în jurul meu. Antrenorul îmi dădea palme neîncetat şi striga ceva imperceptibil către mine. Urechile îmi ţiuiau şi din păcate nu auzeam nimic altceva decât un sunet prelung, de parcă mă aflam într-un tunel în care vântul crea un curent puternic ce şuiera înfiorător. Îmi sprijineam braţele obosite de corzile ringului şi îmi fixam adversarul. Nu părea într-o stare cu mult mai bună ca a mea. Avea privirea turbată deşi era doar o întrecere sportivă. Maseurul îmi flexa gambele şi încerca să îmi ţină  muşchii femurali calzi. Eram transpirat din cale afară, curgeau apele şiroaie pe mine. Un alt membru din echipa mea încerca să-mi facă vânt cu un prosop mare ca să îmi dea aer. Răsuflam puternic, dar chinuit. Se auzi gongul, îmi băgaseră proteza în gură şi mă împinseră în ring. Adversarul se învârtea în jurul meu cu un joc de picioare uluitor. Încercam să îl prind cu garda descoperită. O eschivă la stânga lui, o dreaptă în ficaţi, apoi o stângă în figură. Aproape că nici nu se clinti deşi investisem destul de multă forţă în lovitura pe care i-o adresasem. Era un oponent demn de toată lauda, dar asta nu mă ajuta foarte mult în momentul de faţă. Încercam să ţin ritmul deşi gambele mi se târau pe podeaua udă ca şi cum ar fi fost de plumb. Mă surprindeam rareori imobil, incapabil să mai reacţionez în vrreun fel la ofensiva combatantului care  lupta cu multâ îndârjire. Mă urmărea privirea lui turbată, nu puteam să îi înţeleg mânia. E adevărat, mânia în luptă te motivează, dar de unde au unii asemenea resurse de mânie, de unde izvoreşte atâta urâ în sufletul unora, îmi e imposibil de ştiut. Pumnii se învârteau deasupra capului meu tot mai ameninţător. Buimac, mă sprijineam fie de corzi, fie de adversarul meu încercând să îmi trag sufletul. Arbitrul intervenea de fiecare datâ desfăcând îmbrăţişarea strânsă dintre noi. Noi ne retrâgeam când arbitrul striga break şi ne bătea cu mâna pe umăr. Apoi, când auzeam din nou fight, ne avântam în confruntarea oarbă. Părea o scenă în care doi berbeci se lovesc cap în cap spre deliciul arenei plină de spectatori. În timpul încleştărilor tot mai dese, mă lovise de mai multe ori cu capul în arcade. Sângele şiroia pe faţa mea făcându-mi aproape imposibil să mai văd ceva. Toată arena părea că începuse să se învârtă. Sunetul gongului nu mi se păru niciodată mai cristalin ca în aceste momente. Mă aşezasem din nou pe scăunelul din colţul din dreapta. Mă prăbuşisem cu greutate. Antrenorul mă certase, nu trebuia să dau dovadă de nici un gest de slăbiciune. Nu trebuia să dau nici o satisfacţie adversarului meu. Toată lumea crede despre box că este un sport violent şi atât. Ei bine, nu, se înşală. În box e şi multă strategie, e o luptă în primul rând de moral. Cel mai puternic psihic câştigă adesea, muşchii nu te vor ajuta niciodată dacă nu ştii să-ţi economiseşti forţele până în ultima clipă. În box e ca şi în viaţă, nu e important câţi pumni dai, dar e mult mai important câţi pumni poţi să înduri. Orice ezitare, orice gest sunt interpretate în lupta corp la corp ca mesaje subliminale a căror înţeles începi să îl pricepi odată cu trecerea timpului, cu experienţa dobândită în ring. Prădătorul simte prada rănită. Sângele ei îl incintă şi mai tare. Nu trebuie să faci nici un pas greşit, să dai înapoi, mereu trebuie să ripostezi, să dai mereu impresia că pentru tine meciul abia a început.  E o luptă a orgoliilor, a talentului de a disimula, a moralului, victoria aparţinând deseori celui mai puternic din toate punctele de vedere. Orice mişcare greşită te poate costa luni întregi de antrenament, de recuperare, de regim, deseori foarte auster, şi mai ales bani. Se investesc bani mulţi pentru pregătirea unui pugilist de talie mondială. Suplimente nutritive, cantonamente, antrenor, medic, alţi membrii ai staffului tehnic, promovare, acestea sunt doar câteva din cheltuielile pe care un sponsor le suportă pe toată perioadă pregătirii. Eram deja în runda a doisprezecea. Acum era momentul. Trebuia să îmi adun toate forţele pentru a învinge. Văzusem printre spectatori ochii calzi ai soţiei mele, ştiam că ea mă va iubi la fel de mult indiferent de soarta meciului, însă pentru mine nu era acelaşi lucru dacă citeam în ochii ei mândria ori dezamăgirea. Îmi încleştasem dinţii. Îmi răscolisem toate temerile. Frici, terori ce mă urmăreau încă de când eram copil, altele prezente, ameninţări cât se poate de intime şi de imediate, mi se învârteau toate în cap ca un coşmar trăit aievea. După ce mă cutremurasem de toate grozăviile ce îmi ameninţau existenţa, îmi spusesem că singura cale este să le înfrunt, ba şi mai mult să le pun la pământ pentru a-mi da pace odată pentru totdeauna. Ochii mi se limpeziseră şi sclipeau a turbare precum ochii fiarei în desişul întunecat al pădurii într-o noapte cu lună plină şi crivăţ de îngheţ. Bicepşii îmi ardeau simţind în ei scântei de suprasolicitare, impulsuri nervoase  îmi brăzdau fibrele musculare supraîncălzite, văpăi de foc  alergau nebune prin sinapsele neuronilor mei dându-mi impresia că sunt invincibil. Oasele le simţeam ca bare groase de oţel. Aveam impresia că dacă mi-aş fi lovit adversarul în clipa aceea i-aş sfărâma capul dintr-o singură lovitură năprasnică. Nu doream să îi provoc un rău iremediabil. Şi totuşi îi urmăream liniştit mişcările în ring. Se apropia, lovea, se depărta, făcea o eschivă. În tot acest timp muşchii mi se contractau nervos. Pectoralii, abdomenul, spatele se consolidaseră într-o structură indestructibilă de beton. Fiara din mine îşi arăta adevărata faţă. Îmi hăituiam prada încet şi sigur, în aşteptarea momentului perfect în care să îi aplic lovitura mortală. Încasam şi eu lovituri, rece şi dispreţuitor, îl lăsam să văd cât mai poate. Începusem să îi inspir frică, mă hrăneam cu teroarea ce îl încerca pe moment ce trecea şi îşi dădea seama că mă joc cu el, precum prădătorul înainte de a lua aerul prăzii sale. Mulţimea aclama tot mai iritată de jocul meu duplicitar, înţeleseseră ce o să se întâmple dar, nerăbdători,  doreau să se termine totul cât mai repede. Neliniştea începuse să îmi năpădească adversarul care se retrase în colţul său. Mecanismul se pusese în funcţiune, minte-braţ-pumn, arcul reflex mortal se acţionă ca un resort distrugător. După o serie strînsă, rapidă şi scurtă de lovituri, pumnul stâng pătrunse prin garda adversarului. Se opri în barba lui. Capul se smuci de vreo două ori dreapta-stânga, gura căscată inconştient scuipă proteza de latex, corpul masiv al celui din faţa mea se prăbuşi de podea săltând puţin în aer la atingere ei. Rămase acolo fără cunoştiinţă. Medicul, antrenorul, săriseră cu toţii în ring. Îi prinseseră  limba şi încercau să i-o tragă afară, se sufoca. Se ridică într-un târziu în picioare, ameţit rău. Mă felicită şi plecă direct spre vestiare. Eram noul campion mondial la categoria supergrea. Ridicasem centura de aur deasupra capului în uralele publicului şi îmi sărutasem soţia care urcase lângă mine, să-mi fie alături pe ring în momentul înmânării trofelui mult râvnit.        

Anunțuri

8 responses to “XLXIX. Ringul

  1. Un final fericit pentru eroul tau!
    Am vazut cand eram mic un film. Se numea Campionul si nu se termina bine deloc… Mi-ai amintit de acel film acum. Trebuie sa il revad, clar!
    O zi frumoasa sa avem!

  2. O sa caut filmul si o sa ma uit la el. O zi frumoasa, asemenea!

  3. Din pacate nu se cheama Campionul… Am cautat si eu pe imdb si nu e asta titlul. Am tot rascolit insa nu dau de el. Mai am o sansa la un cinefil. Numai sa il gasesc.

  4. Cum aflii titlul, sa mi/l zici si mie te rog.

  5. Aha, e de Zefirelli, deci promite.

  6. Da, eu eram pe lynx. Scuze dar abia acu am vazut prv-ul.

  7. Mi-aş dori să mă aflu-n ring cu anumite personaje. Chiar şi într-un gang…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s