L. Zombie

   

 Merg.Umblu pe stradă.Încerc să mă identific. Mă compar cu unul, cu altul. Toţi sunt morţi şi umblă pe stradă. Văd numai oameni morţi în jurul meu. Lumea toată, totul în jur, e mort, lipsit de viaţă, pare a fi o parodie a unui film horror, si creieru-mi tot fredoneaza o melodie absurdă si macabră „I see dead people,  la la la”. Refrenul e acelasi si se tot repetă la neasfarsit. Mi-e imposibil sa il scot din minte. Mă întreb cum de există atâţia oameni în jurul meu care se împotrivesc spiritului lor. Cadavre ambulante au invadat străzile. Mă întreb cum de pot exista atâţia oameni care nu recunosc lucrarea Marelui Arhitect. Unii nu au cap şi nu găsesc nici un scop existenţei lor, alţii se chinuie să se târască fără picioare în căutarea împlinirii unui destin care cred ei că le aparţine. E o mlaştină de nedescris. Unii văd dar nu au creier, alţii nu aud dar se cred inteligenţi. Întâlnesc numai zombie în calea mea. Mă întreb ce s-a întâmplat cu omenirea. Să se fi schimbat lucrurile aşa de mult de când nu am ieşit din casă. Mă înspăimântă de groază. Asta o fi lumea în care trăiesc. Feţe palide, mâini livide, toate cutreieră drumurile mele. Cimitirul s-a trezit şi s-a mutat în stradă.

Fugitiv întrevăd la un trecător o sclipire în ochi, dar gândirea lui intuiesc că e seacă. Aud un gând bun la cineva mai încolo, dar spiritul e sigur mimat. Sunt falşi. Mulţi se dau oameni dar ei nu ştiu care e comportamentul firesc al omului. Sunt ignoranţi. Mă izbesc de unul. Cade. Se ridică. Vrea să mă calce şi el la rându-i. Mă împotrivesc. Înving. Caut viaţă în continuare. Singurul lucru care miroase a viaţă e un rahat de câine. Zace pe trotuar. Cineva a călcat în el şi a lăsat urme pe asfalt. Mă întâlnesc cu un prieten. Mă înviorez o clipă. E mort şi el. Îmi compătimesc dezamăgirea. Mă întreb dacă nu cumva sunt mort şi eu. Şi mă descompun în degradare. Am intrat pe prima uşă ce îmi era deschisă. Mă urmăreau, vroiau să mă sfâşie. Mă vedeam rupt în bucăţi, cu măruntaiele scoase pe afară. Cu membrele atârnându-mi fără vlagă, strigând, urlănd de durere disperată. 

 Nu întorsesem capul să îi văd venind, riscam să îmi dezvălui temerile. Ei ştiau cine sunt şi eu eram conştient de acest lucru.  Era o clădire plină de păcat, deasupra scria bancă. Să fug din calea lor,  am intrat. Zombie mă urmăreau. Ştiau că nu-s de-al lor. Eram la adăpost acum. Era un zombie acolo. Stătea tihnit pe scaun. Privirea îi era pierdută, rânjetul îi era fals. Vorba îi era rece. L-am întrebat prefăcându-mă că sunt ca el. Ce faci, omule, aici? Mi-a răspuns greoi şi molcom. Îmi fac un credit. Omule, eşti mort i-am zis. Îngrozit, îl fixam din ochi. La ce îţi mai trebuie bani? Am continuat cu aceeasi frică în glas. Să-mi iau un telefon mi-a spus. Spera să-şi cumpere o viaţă, cred. Banca avea doar un pachet promoţional de speranţe efemere. Omule, m-am adresat către el. La ce îţi mai trebuie un telefon? Eşti mort, nu înţelegi?! Zombie nu comunică între ei. Şi pe morţi nu îi mai caută nimeni în lumea asta. S-a întristat. De parcă zombie simt ceva. Am fugit din nou, inapoi acasă. În drum spre cald şi bine, un alt zombie. De data asta era un punker. Omule, i-am spus şi lui. Ştiu că nu te interesează cum arăţi. Imaginea ta nu se reflectă în nimic. Şi morţii în zadar se îngrijesc. Scheletul tot hidos rămâne. A plecat. Supărat nevoie mare. Şi el ca şi ceilalţi, de parcă ar fi capabili de sentimente. Ajuns acasă, aflat în faţa calculatorului, tastez, lansez cu înfrigurare în neantul internetului un S.O.S : De eşti încă om, caută-mă, eu sunt în căutarea ta. 

7 responses to “L. Zombie

  1. cum ai sa stii daca cel ce iti scrie e om cu adevarat, sau… ?

  2. Intuitia e singura unealta umana obiectiva de investigatie si introspectie, Ajnanina.

  3. Roger roger crrrr…. Aici om. Unde esti? crrr…. 😆
    Eu cred ca ai iesit afara prea de dimineata, cand lumea se duce plictisita la scarbici, precum mieii la taiere de Paste. Altfel nu-mi explic…
    Ciudat, dar uneori lumea arata ca atare.

  4. Cred că-i exagerată viziunea, nu va fi reales…

  5. …huuh! Ca in picturile lui Bruegel al Batran…
    Ai pictat foarte dur, doar cu o parte de curcubeu…
    Mesajul se poate sa nu ajunga asa usor. Matricea asa e facuta, sa nu stie omul ca e in ea. Nu e pe receptie. Dar inca e viu…
    Si nu e toata lumea in ea. Nu toata lumea…
    Vad multe din astea, cu „toata lumea”.
    Eu inca nu pot spune asa. De-ar umbla picioarele mele toata lumea, poate as sti, daca as vedea si as intelege tot…

    Una din primele mele lectii de viata, dupa ce am iesit din moartea pe care o descrii: sa vad. Asta am cerut cu toata setea. Nu aer, ci sa vad. Si asa a venit…
    Nativii din Nord si Sudamerica invata vederea cu ochii frumosi. Ei asa zic: Ochiul frumos e cel de vede frumosul. Si exerseaza…
    In lume de saracie lucie, cresc oamenii-flori. I-am vazut. Zambete inflorite, ochi mari, blandete, caldura umana in frigul caselor de pamant. Pamantul ala arid, cu tufe, fara copaci, e plin de viata si ei o sorb si o raspandesc…
    Si pe urma, invatand sa vad, am vazut-o si la noi, Viata.
    Mesajul nu poate fi primit de surd si orb. Dar tu stii… Poate fi primit de inima. Inima ta poate alege sa intre, sa taie prin stratul orbirii si al neauzului, si sa intre acolo. Toti „mortii” astia au de fapt inimi care inca palpaie, dar incet de tot. Oricare are o poarta. Si toti avem chei pentru toate portile inimilor din toata lumea. Acolo. In Inima noastra.

  6. Mikka, din nou trebuie sa afirm ca ai perfect dreptate, multi au inimi care inca palpaie, cum ii readucem la viata, ce metoda de resuscitare am putea folosi cam sa ii reanimam?
    Metlshrine, mi/a placut mult modul in care ai raspuns mesajului, si am sa incerc sa iti raspund asemenea: mayday, mayday, emergency call to anyone out there, respond please! Here a human been alive speaking… mayday, mayday, respond please, anyone out there? The world looks like gone mad mayday, mayday, i’m hit, i’m going down, please help. Lucky for me i’ve got friends.
    Vania, la mai mare, ca oricum tot bine o sa traim si daca nu va fi reales

  7. Well, metoda de resuscitare… Desi ai zice ca moartea” e moarte, si ar trebui sa fie la fel, nu e asa. Pentru ca inimile palpaie. Si cei care le vad, gasesc pentru fiecare cheia potrivita, iubindu-i. Sunt multe feluri de a atinge inimile. Personal, nu agreeze metodele invazive. Prefer pe cele blanzi, care se insinueaza, ca apa, si tot ca ea nu pot fi taiate cu cutitul.
    Atingere. Privire. Zambet, mult zambet. Cuvant -desi de multe ori vorbesti in desert. Dar samanta pusa acolo, isi face mai tarziu rostul ei.
    Gaseam pentru robotii din birouri, cocosati si morti de frica, mancati de griji si chinuti ca rama in carlig, o metoda infailibila: vorbesti un pic si le pui mana pe spate. Acolo, intre omoplati, unde se aduna oboseala de a trai. Atingerea e magica.
    Alta, care merge grozav: muzica. Aia care hraneste, linisteste, alina, intareste, construieste. Intra direct, nu cere instructuni de folosire, face singura. Caci omul isi are corzile sufletului inca acolo, chiar daca sunt neunse, unele.
    Sunt multe metode. Scrisul, iata. Cantatul, dansul. Si altele vin, caci odata dat drumul la intentie, Iubirea iti arata cum. In tot felul de feluri, nestiute, care par ca se inventeaza acum, dar au fost de cand lumea… Si de cele mai multe ori folosim cu succes metodele prin care ne-am taiat, curatat si cusut la loc pe noi insine. Propriile noastre rataciri si regasiri sunt faruri nu doar pentru noi…
    As putea sa povestesc multe – a, da, povestile, alta cale. Calea Eroului, Povestitorul,
    doar stii, de la Alchimist.
    Si deschiderea ochilor.Mie asta imi place. Pentru asta, mai intai se inchid ochii si se intinde pe pamant. Moale, in bratele Mamei. Cea care ne-a iubit si ne iubeste si cand vom fi iar tarana, in ea. Culcat pe pantecele ei, omul isi trage iar seva, respira si deschide ochii. Gata. Acum poate invata sa mearga. Si simte ca e viu.
    Cam astea… Din nou zic, sunt multe. Pentru fiecare gasim felul, in functie de cum simtim. Pana isi remintesc si ei sa simta…

    Pana vor reinvata toti sa se bucure. Pentru asta e data viata.
    Sa ne bucuram, asadar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s