LII. The road to hell

Moţăiam în pat, strofocându-mă să găsesc o idee cât de cât rezonabilă, ce aş putea să fac să ies din situaţia asta dramatică în care mă aflam. Cel puţin aşa îmi părea mie, o situaţie de căcat. O situaţie urâtă rău de tot, din care nu vedeam nici o cale de scăpare. De ce îmi era frică, iată, nu am scăpat. Am o viaţă la fel de anostă ca şi tatăl meu. Atmosfera aceea de plictis care plutea în casa în care am crescut este la fel de apăsătoare şi în apartamentul în care m-am mutat cu chirie acu’ cinci ani. M-am săturat de viaţa asta anostă, banală, mediocră, în care te întrebi în fiecare zi dacă mai trăieşti ori nu, dacă ai murit sau ai vrea să fi fost deja mort când te întrebai asta. Aceasta nu e viaţă, să trăieşti mereu la limita umilinţei şi a ameninţării. Ameninţările sunt de tot felul, eu mă pot adapta uşor însă nu pot înghiţi tot ce mi se serveşte. De la cinci ani, de când am împlinit vârsta la care să conştintizez cât de cât ce fac, dar mai ales de la vârsta de 21 de ani de când pot spune că sunt pe deplin major, am făcut întotdeauna ce mi s-a spus. Am urmat o facultate, pentru că aşa a spus mama,  am urmat o meserie apoi pentru că aşa a vrut tata, mi-am făcut mereu datoria la muncă pentru că aşa mi-a spus şeful. Sunt tipul acela tăcut care nu vrea să facă probleme nimănui. Solidar cu problemele altora, tolerant la măgăriile incalificabile pe care colegii de muncă ori părinţii, familia, ţi le îndrugă cu sau fără voie. Rahaturi pe care trebuie să le auzi în fiecare zi, tâmpenii pe care vor cu tot dinadinsul să ţi le vâre unii şi alţii pe gât doar ca să iasă ei mai presus ca tine.

Bullshit, mi-am spus. Stăteam plictisit, aruncat pe pat, zappam scârbit. Mă plictisisem de filme downloadate şi de programe tv cu iz învechit şi interes profund comercial. La dracu’ cu toate, m-am săturat, am tras un urlet pe măsura şi mă podidiseră lacrimile gândindu-mă la cum a ajuns viaţa mea. Praf şi pulbere să se aleagă de toate, de televizorul meu cumpărat în rate, de canapeaua pe care am luat-o când m-am mutat de la părinţi, de masa şi de scaunele care scârţâie de fiecare dată când mă aşez să mănânc, de vasele care aşteaptă maldăr să le spăl de acu’ două săptămâni. La dracu’ cu totul, am spus, şi m-am ridicat. Mă îmbrăcasem cu ce apucasem de prin dulap, o pereche de jeanşi, nişte bascheţi în picioare, o geacă de piele scurtă şi un tricou negru. Îmi luasem ţigările de pe masă şi cheile de la maşină. Trăsesem o fugă la primul bancomat şi îmi lichidasem contul. Aveam adunate în cont câteva economii, după cinci ani de muncă, nu mare lucru, nici măcar o mie de euro. Plus ce mai aveam în aur şi un ceas pe care mi-l dăruise mătuşa când ne vizitase, odată de ziua mea, venită din Italia, deci în total dacă aveam două mii de euro cu mine. Făcusem plinul la prima benzinărie. Nu ştiam încotro să mă îndrept. Am decis să aleg traseul cel mai dificil. Am ales să traversez munţii, către capitală. Afară ningea şi lapoviţa se aşternuse pe asfalt. Alergam ca turbat prin ceaţa groasă. Mă simţeam indestructibil. Mizam la greu pe masa de joc a vieţii. Era cel mai sfruntat bluf pe care îl pariasem vreodată într-o partidă. Şi tot ce îmi venea în minte era „La dracu’ cu totul”

Vroiam să văd cât poate să-mi ofere viaţa maxim. La dracu’ cu totul. Alergam în turbare. Oprisem la un non stop. O gheretă ieftină de pe marginea drumului, simţeam nevoia să beau ceva tare, dar parcă era prea devreme să încep în forţă. Mi-am luat o vodcă şi un suc de roşii, bloodymary îmi suna cel mai bine în  ureche la ora asta. Îmi făcusem un mix de care nu eram pe deplin mulţumit, dar îmi satisfăcea nevoia deocamdată. Am intrat în capitală puţin înainte de miezul nopţii. Parcasem în faţa unui cazino luminat intens, orbitor. Intrasem hotărât să îmi schimb destinul. Cumpărasem jetoane în valoare de zece miliioane. Ospătarul îmi aduse pe dată un whisky la masă. După trei mâini, aveam deja adunate în faţa mea jetoane ce însumau de două ori economiile mele pe cinci ani, bani munciţi cinstit, trudiţi cu sudori de sânge. Eram deja la al treilea pahar de whisky. Mă hotărâsem să mă mut la ruletă, nu mai vedeam cărţile. După vreo trei ture de bilă am hotărât că cel mai bine pentru mine ar fi să îmi găsesc o pipiţă într-unul din cluburile de noapte de prin capitală. Eram destul de afumat, dar mă urcasem încrezător la volan. Drumurile goale, pustii, am ajuns destul de repede şi în siguranţă, chiar dacă în vreo două intersecţii era să mă rostogolesc cu tot cu maşină. Îmi ardea rău de femei.

Am comandat încă un whisky la barul din club. Fetiţele erau toate acolo, despuiate, cochete, gata să vină unul să le ia pe toate la …  În drum spre toaletă, m-am împiedicat şi am vărsat conţinutul paharului ce-l aveam în mână, pe cămaşa unuia. După vreo două înjurături, nici mult nu a durat până să îi dau cu paharul în cap. Căzut jos cu sângele şiroindu-i pe tâmple gemea nefericitul. Totul se petrecuse atât de repede încât nimeni nu ştia cine îl pocnise pe amărâtul de stătea aşternut pe jos. Am ieşit încetişor din mulţimea ce se strânse împrejur, cu gândul să îmi iau tălpăşiţa cât mai repede. La uşă, o matahală de om, îmi puse mâna în beregată. Îi trag un şut în testicule şi o iau la goană. Mă urc repede în maşină. Demarez în trombă. O pipiţă, fumând pe marginea drumului, îmbrăcată sumar, se uita ca proasta la mine. Am oprit cu scârţâit de roţi. I-am tras preventiv o palmă ca să nu ţipe peste obrazul stâng şi am băgat-o în maşină.

-Mă, boule, dă-mi drumul, eşti tâmpit? Ştii cine sunt eu? îmi spuse boarfa cu talente de matroană stilată. 

-Nu, tu fraiero, zi-mi cine eşti? Cine mama dracului ai mai putea fi şi tu de ar trebui să îmi fie frică? o întrebasem preocupat să văd în oglinda retrovizoare dacă mă urmărea cineva.

-Sunt bagaboanta lu’ Sile Mitroi, băi, prostule, dacă vrei să ştii!  adaugă persiflată rău piţipoanca de lângă mine în timp ce eu ambalam motorul căci nu departe se vedeau nişte faruri, care la ora aceea târzie din noapte nu puteau să fie decât ale maşinii urmăritorilor mei. După tot tămbălăul pe care îl provocasem în club nici nu ar fi fost de mirare să fi făcut o poteră în căutarea mea. Un zgomot perturbase liniştea care se lăsă pentru un moment în maşină. O sonerie polifonică, o manea jegoasă, interpretată de vreun guşat afon răsuna din difuzorul măgăoaiei. 

-Opreşte-l dracu’ odată, am urlat la pi..da din maşină. Vaca nici că s-a sinchisit, şi acum vorbea cu unul la telefon.

-Da, suntem pe la Romană, îi spunea alăuia. Ce a făcut? L-a pocnit pe fi-su lu’ Sile, tâmpiţelul ăsta de e cu mine în maşină, a urmat conversaţia la telefon. Şi nebuna dracului, sifilitică de-a dreptul, a început să mă lovească ca bezmetica cu geanta în cap. Naiba ştie ce nevoia căra ea în geantă, dar era grea a dracu’. Mă aplecasem peste ea, îi smulsesem telefonul din mână şi după ce o lovisem cu el în cap, îl aruncasem pe fereastră. Până acum nu mai lovisem niciodată o femeie, dar aceasta era una dintre acelea care meritau să fie bătute, chiar o cereau insitent.  

Luasem drumul înapoi de unde venisem. Nu ştiu ce îmi trecuse prin cap, mă gândeam că cel puţin încolo ştiu cât de cât drumul. Acul de la rezervor îmi indica gol spre roşu. După câteva sute de metri, începuse şi becul să se aprindă. Maşina din spatele meu, prin nu ştiu ce minune, dispăruse.  Dar cu siguranţă erau pe urmele mele din moment  ce blonda asta platinată le spuse încotro mă îndrept. Intrasem într-o benzinărie, după ce o băgasem pe blonda în portabagaj. Bineînţeles, că nu a colaborat, a trebuit să  o târăsc personal de ciuf. Intră dracului acolo, curva naibii, că îţi mut gura din loc, atâta mai comentezi, înjurasem cu nesaţ şi scuipasem de nervi şi de lehamite. Aveam o mască de schi în torpedo, de weekendul trecut de când am fost în Poiană. Îmi trăsesem masca pe faţă asemenea unei cagule şi intrasem în benzinărie cu coada unei măturiţe ce o ţineam în maşină ca să îmi curăţ preşurile. Mă dusesem direct la tejghea. Sun tejghea, o vânzătoare pe jumătate leşinată dormita pe două lăzi de bere cu capul pe un bax de cola. M-am repezit la ea, pe după tejghea, am ameninţat-o cu coada aia de mătură ca şi cum aş fi ţinut un pistol în mână. Înmărmurită, nici nu se ridicase de acolo. Până să îşi dea seama, dădusem vreo doi pumni casei de marcat, care se deschise şi făcu căcing ca în melodie. Băgasem mâna la repezeală să iau cât mai mulţi bani, în schimb lăsasem ceasul Rolex pe care mătuşa mi-l dăruise. După ce luasem de pe rafturi câteva ciocolăţi, chipsuri şi pliculeţe de cafea instant, ajuns afară, îmi făcusem plinul şi o tăiasem din nou la drum. Pe stradă, o autospecială de intervenţii de la o firmă de Pază şi Intervenţie privată gonea din sens invers cu girofaruri galbene aprinse.

Uitasem de târfa din portbagaj şi nebuna începuse la scurt timp să dea cu cu pumii şi cu picioarele. După câteva sute de metri, m-am dus iritat la portbagaj.

-Fă, dacă stai cuminte te iau în faţă, dacă nu, acolo o să stai până când zic eu.

-Bine, îmi zise ea mofturoasă, cu o atitudine preţioasă de prinţesă de mahala.

Nici nu se urcase bine în dreapta mea, că începuse sifilitica.

-Bă, dacă te prinde Sile te taie şi te azvârle la câinii lui, bă, prostule. Bă, de ăla nu scapi, că ăla are relaţii peste tot şi tot te găseşte el. În momentul acesta, mă întrebam de ce naiba am luat-o în maşină. Vroiam să i-o pun pesemne, acu’ câteva ore, dar în clipa de faţă vroiam să scap cât mai repede de ea. Şi pentru că nu am mai găsit o explicaţie logică pentru care să o mai ţin cu mine în maşină, am încetinit puţin după care m-am aplecat peste ea, am deschis portiera din partea ei şi am aruncat-o din maşină în timp ce treceam pe lângă o pădure cufundată în beznă.

-Na, fir-ai a dracu de clonţoasă tâmpită, strigasem în urma mea, după ce accelerasem lăsând căţeaua în spate în frig şi ceaţă.

OK, şi acu’ ce fac, mă întrebam, deşi ar fi trebuit să mă treacă toate apele de dipserare, eram mai lucid ca niciodată. Apoi îmi veni un plan năstruşnic în cap. Jefuiesc o bancă, apoi o iau prin Bulgaria şi mă duc văzând cu ochii. Calculam aiurea cam cât ar putea avea o bancă din România  prin seif. Mai apoi îmi fixasem ţinta la un bancomat, încasările se colectează aproape zilnic şi nu are rost să mă muncesc cu seiful. Singura problemă era cum să sparg carcasa aceea metalică, rezistentă precum un fort în faţa invaziilor inamice. După îndelungi strofocări, am ales totuşi să sparg o casă de amanet. Lucrasem la una, ştiam cum merg lucrurile. Dacă este este bijuterie şi  schimb valutar în acelaşi loc, potul ar putea fi destul de gras. Sâmbăta nu se fac colectări de pe la casele de schimb valutar pentru că şoferii nu lucrează în weekend, apoi cele mai multe case de schimb valutar nici măcar un seif nu au. Bijuterii, valută, încasări, se ţin toate într-un dulap de tablă care ajunge dacă îi dai un picior că se desface singur.

Am intrat într-un oraş. Am cotit pe câteva străzi lăturalnice şi prada perfectă era la picioarele mele. O casă de amanet, cu schimb valutar şi bijuterie, pentru că aşa se practică. Clădirea ce le adăpostea se afla dosită în spatele unui paravan mare publicitar. Beznă pe stradă, nici ţipenie de om. Am luat un bolochetroi de pe marginea drumului, l-am aruncat în vitrină, am intrat pe spărtura astfel creată. Printre cioburi, pe întuneric, am nimerit drumul spre dulapul de care vă vorbeam. Înarmat cu cheia de la cricul maşinii, am spart lacătul firav ce stătea atârant de două urechiuşe mici ale dulapului. După cum am prevăzut, erau înăuntru o sumă frumuşică de bani, o groază de bijuterii într-o casetă metalică plus câteva ceasuri scumpe în cutiuţe fine. Am băgat ce am putut prin buzunare, am luat caseta cu bijuterii la subsoară, mi-am ales un ceas elegant, de firmă înscruptat cu pietre preţioase, şi am ieşit pe maidan. Fără să fug, mi-am aprins chiar o ţigară, am tras un fum şi m-am îndreptat către maşină. Sistemul de alarmă se pare că era ori defect, ori dezactivat de vreme ce nu ţipa nici o goarnă de prin magazin. Senzorii de mişcare în schimb se pare că erau activi.

Mi-am continuat drumul, fericit de captura babană pe care pusesem mâna. Oprisem pe drumul de întoarcere cu o uşoară bucurie infantilă, prostească rău, nu ştiu ce îmi trecea prin cap în acele momente, la acelaşi non stop ieftin. De data asta îmi luasem whisky. Nici nu ajunsesem la maşină şi luasem două duşti zdravene de băutură. Ceaţa persista pe drum. Drumul gol, acceleram. Serpentinele coborau una după alta tot mai strânse. Oboseala îşi spunea cuvântul. Abia mai reuşeam să descifrez semnele reflectorizante ce indicau curbă deosebit de periculoasă fie spre dreapta, fie spre stânga. Eu însă goneam ca tembelu’. De acolo de sus luminile vagi ale oraşului erau atât de frumoase şi ceaţa dădea o lumină roz cerului. Maşina sparse parapetul şi ieşisem în decor. Trecuseră câteva trunchiuri de copac razant pe lângă maşină. Încercam să pun frână, însă maşina nu mă asculta. La un moment dat, maşina s-a înfipt de-a dreptul într-un copac cu coroana mare şi trunchiul gros. Volanul îmi intrase în stomac, iar o tijă metalică îmi străpunse genunchiul stâng. Ce era mai grav, maşina luase foc, eu eram prins între volan şi scaun, iar piciorul stâng îmi era ferfeliţă. Mai trăsesem o duşcă din sticla de whisky. Deasupra oraşului o lumină se putea zări pe drumul ce cobora spre oraş, la orele cinci ale dimineţii, chiar înaintea zorilor zilei de duminică. Maşina explodase şi se împrăştiase în mii de ţăndări pe câţiva metri pătraţi.      

3 responses to “LII. The road to hell

  1. Astfel de stări sunt frecvente, chiar dacă finalu-i diferit…

  2. M-am simtit in permanenta alaturi de personajul tau! Frumos povestit! Felicitari! O seara minunata!

  3. Va multumesc Nea Costache, Vania, pentru commenturi, venite din partea dumneavostra ma fac sa ma simt extrem de onorat. Lectura placuta tutror in continuare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s