LX. Sub cascada „Tamaduitoarea”

 

Mă îndreptam către izvor…pffff, toate grijile acelea de peste săptămână, parcă dispăruseră ca prin minune imediat ce băusem din apa lui pură. Pură precum întâiul strop de apă ce a existat vreodată pe pământ. Liniştea, foşnetul frunzelor, clipocitul izvorului cristalin ce răzbătea firav printre pietre. Spectacolul naturii nu înceta să mă stupească cu splendoarea şi minunăţiile sale. Ma dezbrăcasem la bustul gol, şiroaie de apă curgeau neîncetat pe mine, povârnişul era destul de abrupt. Odată ajuns la scorbura din care izvora, m-am aplecat asupra lui, l-am privit pentru o clipă, apoi am făcut mâna câuş adunând în pocalul mâinilor mele un pumn de apă cu care mă spălasem pe faţă,  limpezindu-mi capul.

Mika, căţeaua mea neagră, un labrador de care iţi e imposibil sa nu te ataşezi de cum o vezi, alerga neobosită pe deal în sus şi înapoi, mereu mirosind, scormonind dupa găuri ce îi pareau suspecte. Când vreo pasare foşnea printre frunze, se pironea pe picioarele din spate şi lătra de vreo două-trei ori în semn de atenţionare. Se întorcea către mine cu ochii aceia care îmi topeau inima de fiecare dată, vedea că o ignor intenţionat, se apropia şi dădea cu botul să o mângâi pe cap ca şi cum ar fi vrut să o liniştesc confirmându-i că ma gandesc mereu la ea.

Îmi priveam pieziş partenera de drum, în fiecare clipă când aveam ocazia, având cea mai mare grijă ca de fiecare dată sa nu fiu surprins că o admir cu atâta lăcomie. Ne cunoşteam de ceva vreme, dar nu îndestulă cât să dispară orice inhibiţii între noi. Avea pantaloni scurţi facuţi dintr-o pereche de blugi mai vechi şi un tricou roşu, uşor spălăcit, cu nuanţe de roz, părul prins într-o coadă bogată şi câteva şuviţe îi cădeau în cârlionţi răvăşiţi pe faţă. Mutrişoara aceea simpatică, de veveriţă speriată, era întărită de doi ochi mari, negri cu gene rare din care clipea des. Era un iulie fierbinte, de cum nu mai suferisem de multă vreme. Ne oprisem să ne tragem sufletul pe marginea apei, pe firul căruia înaintam anevoios din cauza bolovanilor colţuroşi ce formau o bordură naturală pe cursul sinuos al pârâului de munte.  Brazi mari, cu crengi obosite se aplecau asupra noastră protectiv. Două stânci mari de piatră, parcă înfipte de o mână gigantică în malurile largi retezau orizontul ca într-o inchisoare naturală, milenară. Albia pârâului învolburată ne lăsa să înţelegem că ropotea tot mai nervos din cauza pantei abrupte pe care o parcurgea anevoios pe acest sector.

Îmi adusesem aminte că nu cu mult mai sus, înainte de a se bifurca în cele două braţe, care se reunesc din nou chiar in vale, pârâul creează o cascadă albă, spumegand, impresionantă, ca într-un un mic defileu cu o lagună sub temelii. Am luat-o entuziasmat la picior, alergând cu ea de mână, dorind să-i arăt descoperirea pe care o făcusem in anii copilăriei când băteam aceste coclauri cu tovarăşii mei în căutare de alune sau mere pădureţe.  Mă intrebase puţin speriată de ce o trag in halul ăla. I-am raspuns vag, ameţit uşor de emoţia redescoperirii locului acela pe care il ştiam miraculos, căci cascada forma acel un mic ochi de apă limpede, cristalină împrejmuit de pomi, luminat tot timpul de soare. Era un colţisor mic, intim, de basm, cum rar mai întâlneşti astăzi.

Haide, ai sa vezi, o sa-ţi placă, iţi promit… îi spusesem văzând-o tot mai contrariată de atitudinea mea, împotrivindu-mi-se uşor. Adevărul e că o trăgeam turbat de mână, îi rănisem încheietura mică, subţire, sub strânsoarea mea puternică, plin de nerăbdare  să îi dezvălui acel mic secret de care numai câţiva oameni ştiau, deşi traseul era destul de umblat, accesibil chiar şi familiilor cu copii.   

Dupa ce am dat o creangă mare de stejar bătrân la o parte, sub privirile noastre ni s-a dezvăluit un peisaj mirific, precum în visele cele mai dulci. Locul era de o magie mai profundă decât îl ştiam, decât îl lăsasem în amintirile mele. Soarele străpungea norul de apă pe care cascada îl ridica în căderea ei ca o briză proaspătă de munte, ochiul de apă înfăţişându-se ca mirul într-o cupă de cleştar.  Am întors repede privirea către ea pentru a surprinde mirarea ce îi cuprinse chipul minuscul. Părea că intrase într-o transă din care nu mai era capabilă să iasă. E adevărat, rareori ţi se infăţişeaza ochilor o privelişte miraculoasă, şi atunci când se întâmplă acest lucru parcă doreşti să fotografiezi etern tabloul, parcă nu te mai saturi să contemplezi minunea pământească ce ţi se infăţişează.

Ne-am dat rucsacurile jos, am scos câteva sandvişuri pe care le pregătisem de acasă. Mâncaserăm, şi acum stăteam întinşi pe pătura pe care o întinsesem cât mai aproape de ochiul de apă pe care cascada zgomotoasă îl făcea bătând neîncetat în piatra dură, săpând cu încapăţânare un bazin tot mai mare în care apa se strângea calm, parcă trăgându-şi sufletul după goana istovitoare în aval.

Mika dispăruse. Nu ştiu unde, îi stătea în fire să colinde prin văi necunoscute. Nu îmi făceam griji, ştiam că se va intoarce. Ştii ce? îmi spuse ea la un moment dat. Eu am chef de o baie, tu? şi se uită întrebătoare la mine cu ochii aceeia jucauşi, a căror înţeles începusem să îl cunosc nu de foarte multă vreme.

Aş face si eu o baie, că mă topesc de cald… o căldură ca asta, demult nu am mai prins, spusesem eu mai mult cu dorinţa de balastru verbal, căci îmi trecuse ideea aceasta năstruşnică de minute bune deja, dar nu ştiam cum să îi propun.

Ok, atunci… îmi spuse ea, sărind nerăbdătoare în picioare, începând să îşi dea jos mai întâi încălţările din picioare apoi continuând cu pantalonii. Eu, mai greoi, mai leneş, abia mă ridicasem în picioare. Puţin sfios, stânjenit sau doar cu intenţii bune de a o lăsa pe „doamnişoara” să se dezbrace prima, mă luase prin surprindere când işi dezvelise sănii. Rămăsesem cu gura căscată, chiar la o asemenea mişcare nu mă aşteptasem. Mă puse în poziţie de şah-mat când se lepădă de toate obiectele vestimentare chiar şi cele mai intime.

Îmi zâmbi uşor şi se grăbi spre apă. Îşi acoperi, cred mai mult instinctiv, sânii cu mâna stângă. Nurii i se întăriseră de la apa rece. Intră în apă mai intâi cu piciorul drept, dezechilibrându-se uşor pentru ca o piatră colţuroasă o înţepă în talpa stângă. Oftă, apoi intră cu repeziciune în apă, atingând apa cu palma dreaptă mai întâi, se scufundă până la brâu spunându-mi cu un uşor moft de copil râzgăiat: Haiiide, ce faci acolo, nu vii odată!

Trezit din starea mea năucă, îmi dădusem şi eu indispensabilii jos şi intrasem repede în apa care abia după câteva momente îmi dădusem seama că e rece ca gheaţa. Mă apropiasem râzând dâmb către ea, nu ştiam ce să cred. Veneau de-a valma gândurile, sentimentele, senzaţiile,  se scurgeau în capul şi în sufletul meu asemenea pârâului în care ne scăldam. Până să imi dau seama ce vreau eu să fac sau nu, ea se apropiase de mine, ma îmbraţişă şi mă sărutase. Eu nu mă puteam gândi doar că ne-ar putea vedea cineva. Şi mă întrebam contrariat ce mama naibii făcusem ca să merit asta.     

Cascada de deasupra noastră ne stropea cald, cu stropi mari de apă cristalină. Parcă îi auzeam pe fiecare în parte spărgându-se zgomotos în urechi. Râdeam amândoi, sărutându-ne, dându-ne seama de inocenţa trupurilor noastre. Îi sărutam  pleoapele ude, genele umede creeau  o senzaţie moale pe buzele mele. Eram lacom de buzele ei cărnoase, catifelate. Ea mă muşca intens de gât  presimţind că sângele îmi clocoteşte în vine sub duşul glaciar ce mă toropea. Aveam senzaţia că ies aburi din noi. Părul ei mătăsos se prelingea uşor pe linia spatelui, formând o curbă frumoasă pe linia trupului ei, fremătând de dorinţe ascunse. O sărutam cu înfrigurare, copleşit de emoţii şi nelinişti. Putea să ne surprindă oricine în acele momente, dar mi-era imposibil să încetez. După câteva insistenţe din partea mea, ne mutasem pe iarbă, învelindu-ne cu pătura…

Ne imbrăcasem, ne adunasem lucrurile şi ne pregăteam să ne reîntoarcem acasă. Apăruse şi Mika, stătea liniştită lângă mine, cerşind să o mângâi şi pe ea, căci s-a simtit neglijată toată ziua, sărăcuţa. O răsfăţam jucându-mă cu ea: Vagaboantă mică, unde ai umblat? şi o trăgeam de urechi pentru că ştiam că nu îi place şi ea dădea să mă muşte. Obraznico, o dojenisem şi Mika se aşeză cuminte cu botul pe labe şi cu urechile ciulite.  

 Îmi aprinsesem o ţigară şi încercam o senzaţie de înalţare, de levitare deasupra trupului, savurând imaginea serafică ce se desfaşura sub ochii mei. Ea, aşezată pe o piatră mare de pe malul apei îşi storcea părul… îl strângea pe rând în ghemuri cu mâinile ei mici, firave pe care apoi le strângea cât putea ea de tare. Sforţările ei dădeau rezultate căci picături mici se formau căzând apoi cu putere pe pământ. Soarele palid îşi răsfira razele printre cosiţele ei. Nu găseam alte cuvinte repetându-mi într-una: cât de frumoasă e…

Îmi adusesem aminte de aceste clipe atât de frumoase în după-amiaza asta când am ieşit la pescuit în locul acela ce purta o amprentă semnificativă în sufletul meu …  

 SURSA FOTO: http://www.vrajapadurii.com/img/cascada1s%5B1%5D.jpg

10 responses to “LX. Sub cascada „Tamaduitoarea”

  1. daaa, la pescuit de vise…
    intoarce-te, intoarce-te acolo…

  2. Nu, nu te intoarce Michel! Pentru cateva clipe am fost alaturi de tine in acel peisaj mirific, v-am vazut sarutandu-va goi in suvoiul cristalin al cascadei, apoi, tolaniti pe stancile mari, in soarele fierbinte de iulie. Frumos Michael, totdeauna, cand citesc o povestire a ta, cuvintele tale se transforma in imagini frumoase. O saptamana cu realizari prietene!

  3. link exchange?!

    blogu meu–>

    http://seducatori.blogspot.com

    Nume: News
    daca mai adaugat trimite mesaj cu adresa ta🙂
    O zi buna.

  4. Superb! In natura e cel mai frumos😛

  5. Ca de obicei, un deliciu sa va citesc tuturor comentariile, atat de placute sufletului meu, parca mi/e dor de o critica din aia urata rau, de genul pe care mi le zicea doamna profesoara de limba romana din liceu, ce o mai chinuiam pe biata femeie cu scrisul meu, parca o aud… esti un semianalfabet, habar nu ai sa scrii… adevarul e ca am un scris de mana cam cum zgarie gaina, exact asa imi spunea doamna profesoara, execrabil… Lecturi placute in continuare, promit sa va vizitez… Cirsti, da, facem link exchange.

  6. Vrei critica zici… Pai hai sa-ti zic: ai folosit cuvantul nuri cu un alt sens decat cel real. Si nu esti singurul care face confuzia aceasta. Dar tie iti zic ca mi-esti simpatic😆 (no offense, man)

  7. Metalshrine, asta e explicatia pe care o da DEX-ul : NUR, nuri, s.m. (Pop. și fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p.ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace, dar Hortensia Papadat Bengescu foloseste acest termen cu alta semnificatie, aceea de sani,si cred ca este un termen din argoul bucurestilor interbelici, caci l/am intalnit in „Concert din muzica de Bach”-1927, cred ca acesta era jargonul folosit in anii respectivi in societatea „cu pretentii”… Mi/a placut cum suna si l/am imprumutat.

  8. Inteleg ce zici tu insa… daca si madam Bengescu l-a folosit gresit?… Ha? Ca doar se poate si asta, nu? In definitiv Bucurestiul de atunci era plin de furculisioane…
    Acu stiu ca e la moda sa adoptam tot felul de neconcordante doar ca sa dam credit unor inculti dar nu cred ca e cazul sa facem asta pe scara prea larga. Chit ca academia romana este cea care ne indeamna sa acceptam orice prostie pe post de normalitate.
    Sa ma ierti daca sunt prea insistent cu limba romana dar numai pe asta o avem si daca o facem praf putem sa uitam ca am existat vreodata…

  9. Metalshrine, sper ca aceasta critica sa fie singura pe care mi/o poti reprosa, daca nu, te rog sa etalezi tot ce ai pe suflet, pentru ca eu iti pot spune doar ca, atunci cand un text este bun, si nu ai ce ii reprosa te legi de termeni, sau de un termen anume. Eu cred ca in privinta limbii romane suntem la fel de extremisti precum in viata reala, noi ca romani ma refer. Romanii se impart in doua extreme nu neaparat opuse, dar la fel de nocive pentru o societate normala ca orice alt paradox uman. Astfel ca jumatate dintre noi suntem fatalisti, iar cealalta jumatate suntem teribilisti. Teribilistii se dau la televizor ca fatalistii sa se uite la ei. Adesea se intampla sa ignoram fondul doar pentru forma, alteori nu luam deloc in seama forma doar pentru ca fondul e bun. Termenul folosit, ca sa revin la intrebarea ta, a fost folosit de catre mine, un teribilist, fost fatalist, trecut in tabara adversa nu de foarte multa vreme, ca tu, cu scuzele de rigoare, un fatalist, in devenire teribilist, sa poti sa te bucuri de el. Am folosit acest termen pentru muzicalitate, mi/a sunat mie intr/un anume fel la ureche, deci am incercat sa urmaresc si forma si fondul. Iti multumesc oricum de timpul acordat pentru a/mi spune ce anume te deranjeaza, apreciez gestul tau. O seara buna!

  10. Despre text sunt de acord cu tine, iar primul comentariu a fost unul de lauda pentru ca mi-a placut cum si ce ai scris. Si nu m-am legat de un termen anume pentru ca sunt cusurgiu ci pentru ca ai cerut o critica. Si dealtfel te-am perceput ca fiind receptiv la orice si mi-am permis sa-ti aduc o critica. Daca nu ar avea ecou nu cred ca m-as agita. Zilnic citesc zeci de pagini cu extrem de multe greseli. Cu toate astea nu comentez greselile pentru ca nu imi pasa de oamenii care nu stiu sa scrie. Daca nici de tine nu mi-ar pasa te-as lasa sa gresesti. Mi-e foarte simplu sa tac din gura, crede-ma. Cat despre categorisirea pe care ai facut-o nu stiu ce sa zic. Nu am inteles mare lucru si nu ma simt in nici una dintre categorii. Dsi sunt perceput in fiecare dintre ele pe rand. Oricum nu sunt adeptul unui principiu pe care sa-l bat in cuie si sa nu mai renunt la el vreodata. Imi las intotdeauna libertatea de a alege cum sa gandesc, cum sa critic, cum sa laud, cum sa ma bucur sau sa bucur pe altii.
    Si sa stii ca nu ma deranjeaza termenul in sine. In definitiv l-am inteles perfect, l-am mai intalnit, stiu ca se mai foloseste si in alt context.
    No, am scris destul. O seara frumoasa tuturor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s