LXIII. Dom’ Semaca, nu trage!

Motto: „Una e sa mananci rahat, alta e sa-i lauzi gustul.” asa cum am citit si eu de pe un blog zilele trecute.

-Ce ne facem, Şefu’ ? Ăştia şi-au proclamat şi ei victoria, nu s-au lăsat intimidaţi de discursul nostru triumfal. Şi sondajele indică…  şi aici Ghiţă, mâna dreaptă, fusese întrerupt fără drept la replică.

-Bă, Ghiţă, taci în mă-ta că eşti bou, păi nu vezi, mă, că ne-au furat ?

-Da’ aşa e, cum zice Ghiţă, am văzut cu toţii, ce ne facem acum ?

-Păsărică dragă, ţi-am mai spus că o să am eu grijă de tot, de ce nu vrei să mă asculţi ? Crezi că degeaba am făcut eu, personal, numirile la prefecturi şi la ministerul de interne.

-Rică, ia lista şi vino aici! îi ordonă rece, brusc, „profesorul” lui Rică -şeful de campanie.

-Care listă, şefu’ ?

-Cum care listă, mă, dobitocule? degeaba te-am ales şef de campanie? Lista cu numerele de telefon ale oamenilor din teritoriu… rosti profesoru’ printre dinţi, ochii licărindu-i de furie. Era tenace, simţea că ar fi putut să doboare un munte dacă i s-ar fi pus pe potrivă în acele momente.

-Am înţeles, şefu’! E la mine în birou, mă întorc fulger cu ea, spuse Rică înflăcărat de poziţia fermă pe care profesoru’ şi-o asumase cu atăta potenţă, denota tărie de caracter; ştia că ceva mare, semnificativ avea să se întâmple în minutele care vor urma, simţea deja cum adrenalina i se varsă în sânge, avea un gust de fier între fălci, dinţii îi clănţăneau, buzele i se învineţiseră.

-Uitaţi şefu’ aici, ordonaţi cui să telefonez prima oară? spuse  Rică tare, apăsat.

-Păi începem aritmetic, de la stânga la dreapta, deci Timiş să fie! Pe cine avem acolo?

-Pe domnul Chişoda, şefu’, de la BEJ…

-Dă-mi-l la telefon!…

…după un scurt moment:

-Bogdane, vreau cinci sute din tot judeţul, ai înţeles? Nu mă interesează cum faci… altfel dracu’ te ia, dacă eu mă duc la vale vă iau pe toţi cu mine!

 -Şefu’, o fi judeţu’ mare, da’ cinci sute sunt cam mulţi şi pentru mine. Mă tem că dacă… şi fu întrerupt pe dată.

-Mă, boule, că altfel nu pot să mă exprim, şi se auzi un hăhăit prelung, teribil, monstruos, apoi vocea din telefon continuă mai aprins în urechea domnului Chişoda:  

-Tu nu înţelegi că dacă eu nu voi mai fi, nici tu nu o să mai exişti…

Bogdan Chişoda, cu inima în dinţi, încerca să continue fraza începută:

-Şefu’, da’ ştii că am copii, am familie, nu pot să merg la mititica…

-Bă, tu nu înţelegi că dacă eu nu ies mâine dimineaţă, vă trag pe toţi după mine, v-an ras! Şi atunci să văd ce o să se întâmple cu nevastă-ta şi cu copii când n-o să mai ai ce le da de mâncare! Pentru că fii sigur că dacă ies ăilalţi, eşti un om terminat. Adio maşină la scară, adio leafă grasă… Hai că deja începi să mă plictiseşti, spuse a lehamite, trecănd la altă stare de spirit, apatică. Sper că ai înţeles ce ai de făcut, să nu cumva să mă dezamăgeşti, deja am vorbit cu restul secţiilor noastre din teritoriu, treaba e ca şi rezolvată, dacă aud că la Timiş au fost probleme cred că o să trebuiască să îţi cauţi serios de lucru. Am vorbit deja cu Costel de-acolo, de la voi, se ocupă el de curăţenie, tu fă-ţi treaba liniştit.

-Da, şefu’, am înţeles, aşa o să fac.

După câteva momente de la închiderea telefonului, Bogdan Chişoda îşi chemă secretara în birou, şi îi ordonă: Lenuţa, fă-mi te rog legătura cu  Carpinişu’ şi apoi dă de restu’ primarilor noştri. Avem treabă, şefu’ de sus, „profesorul”, spuse şi arătă cu degetul arătător spre tavan, apoi continuă…  a zis că are nevoie de un mic avans. Asta e, restu’ nopţii ni-l petrecem aici aşa că dă-i telefon lu’ nevastă-mea şi zi să nu mă aştepte, am treabă la partid, şi apoi dă-i telefon şi lu’ bărbatu-tu să nu se îngrijoreze. Hai la treabă c-avem multe de făcut! rosti acestea şi îşi suflecă mânecile până la coate cu determinare; avea degete butucănoase care erau năpădite de păr din belşug. Îşi scoase dintr-un sertar al biroului său o gustare, se pare că îi era foame.

-Dom’ director, dom’ primar din Cărpinişu’… răspundeţi!

-Alo, băi Mihăiţă, de câte poţi să mă rezolvi, mă? zise cu gura plină, interlocutorul chinuindu-se să înţeleagă. Ah, numa’ de 30, cam puţine, ne trebe în total 1000 pe tot judeţu’, ridică dom’ director numărul de două ori a buletinelor de vot favorabile trebuitoare partidului, miza să determine oamenii în întâmpinarea  sa cu un aport cât mai substanţial.

Conversaţia continuă:

-Bine, mă, pot Dudeştii Noi mai mult, şi tu nu poţi, care ai de două ori mai mulţi electori ca ei ? Bine, hai că revin, dar de la tine să ştii că mă aştept la cel puţin o sută, Mihaiţă! Nevastă-ta cum mai e? schimbă domnul director uşor tonul. A născut? Încă nu. Bine, mă. Hai! să fie sănătos, ne auzim mai târziu…

Comisia de votare din comuna Cărpiniş, judetul Timiş, doi colegi discutând despre vremurile de altădată. Ea, directoare la şcoala din comună şi profesoară de limba română. El, factor poştal în aceeaşi localitate.

-Da, doamnă şi cu o mie de lei mergeam toată familia la mare, 10 zile şi trăiam şi mâncam bine, nu ca acum…

-Da, şi eu îmi aduc aminte, încă eram studentă şi îmi dădea săraca mamă 200 de lei, şi mergeam la Costineşti, stăteam câte o lună, mâncam la cantină şi dormeam la cămin, eram bursieră, ce mai vremuri… O sonerie de telefon polifonic perturbă atmosfera melancolică ce se aşternuse în timp ce îşi depănau unul altuia amintirile de altă dată.

Preşedintele secţiei de vot răspunse cu un uşor oftat, intuind cam cine ar putea fi la capătul celălalt.

-Alo, da. …Câţi? se auziră vorbele domnului preşedinte al secţiei de vot numărul 1 al comunei timişene. Bine, bine, am înţeles, o să vedem ce putem rezolva. Biiine, pronunţă conclusiv, prelungit, în semn că a înţeles şi ar dori să încheie discuţia.

La sediul central, contracandidatul opoziţiei se desparte de jurnalişti pe laurii victoriei, le urează tuturor noapte bună în speranţa că se vor trezi cu toţii într-o Românie mai bună.   

Acesta este rodul imaginaţiei mele, orice asemănare cu personaje sau evenimente reale, este o pură coincidenţă, deşi evenimentele se pot verifica în alte situaţii şi cu alţi eroi.

      

5 responses to “LXIII. Dom’ Semaca, nu trage!

  1. Pingback: » LXIII. Dom' Semaca, nu trage! MIKAEL EON

  2. Asa este, asemanarea cu personajele reale este pur intamplatoare! S-a facut de asemenea si o mobilizare generala a decedatilor pentru a merge la urne! Sper ca tata, decedat acum doi ani nu l-a votat pe Hahaila!

  3. Pingback: » LXIII. Dom' Semaca, nu trage! MIKAEL EON

  4. Deşi poate părea straniu, rămân optimist…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s