Despre cel mai scump film din lume de până acum

Da, am văzut Avatar… e un film din acelea pe care trebuie neapărat să-l revăd pentru că e un film complet, în ciuda criticilor negative pe care le-am mai citit pe ici-colo că cică nu ar fi cine ştie ce în ciuda a câţi bani s-au băgat în el, că ideea e veche bla-bla-bla… Aşa au spus şi despre Titanic la vremea lui dar nu cred că e cineva care să nu-l fi văzut cu sau fără voia lui… o vizionare în doi, pe canapea, cu iubita(ul), soţia(ul), amanta(ul), încolîcit(ă) de gât, chiar dacă este peste puteri de îndurat un astfel de supliciu pentru unii dintre voi, nu cred că aţi avut curajul să vă împotriviţi, pentru că nu-i aşa, sunt unele lucruri pe care nu le poţi cumpăra cu Visa.

Dar să revenim, Avatar e un film complet pentru că e făcut după reţetă… şi când bucătarul e unul iscusit precum James Cameron  şi are bucătăria plină de bunătăţuri nu poate decât să îţi înebunească papilele gustative, în funcţie de gusturi bineînţeles, dacă filmul chiar nu e genul tău, mai bine să nu insişti, te apucă greaţa şi rişti o intoxicaţie alimentară cu urmări nefaste… nu tuturor ne place friptura de porc cu dulceaţă, cei mai mulţi o mănâncă cu usturoi sau pur şi simplu cu sare şi piper. Pentru mine e plin de umami filmul ăsta, da, e delicios.

Păi se ia lupta de la Călugăreni, se dipsune în sfere fantastice,  se taie felii bune de „Terminator”, se unge bine cu replici îndrăzneţe şi deştepte, se aşează pe un platou de „Romeo şi Julieta” cu happy-end, nu stilul acela ponosit shakespiro-victorian, stil nou, de basm, unde binele învinge întotdeauna răul, previzibil şi anost, dar nah, asta este, ce să-i faci, suntem doar 20% intelectuali, şi dintre ăia unii doar prefăcuţi, când o fi raportul intelectuali-pleavă supraunitar poate o face şi Hollywoodu’ filme cu sfârşit mai atractiv. Tot acest amalgam se condimentează din belşug cu efecte speciale. Se serveşte cald, în ambienţa unei coloane sonore sublime sau mai bine zis subliminale care ne afectează starea de spirit prin cunoscute şi necunoscute căi ale conştientului şi inconştientului uman.

Ce pot să vă spun în cazul în care nu l-aţi văzut şi nu aş dori să vă stric surpriza, pentru că ceilalţi deja au o părere a lor. Păi… sunt de părere că atunci când ai un scenariu bun şi un regizor pe măsura e cam greu să dai chix, aproape imposibil. E adevărat, sfârşitul e tras de păr, dar tras rău de păr, chiar îmi pare rău că s-a lăsat Cameron dus de valul care a cuprins Hollywoodul, happy-end-ul izbăvitor de angoase şi frustrări , dar când are şi statu’ (american) o contribuţie cred că mai trebe să respecţi ce dictează şi el, că altfel se deprimă soldaţii din Irak dacă nu văd o scenă de bătaie în care Făt-frumos i-o dă rău pe coajă  lu’  Zmeu-zmeilor.  Dar totuşi, Cameron, militant activ împotriva campaniei din Irak, a pus în gura Zmeului  din film cuvintele lui Bush: We will fight terror with terror, sau poate e doar vorba de schimbarea administraţiei de la Washington, la ei au câştigat ăilalţi, nu ca la noi, la vremuri noi, tot noi.

Mi-a plăcut mult ideea, adică o persoană întruchipând un AVATAR, cam cum facem mulţi dintre noi pe internet. Idee pusă în scenă sub forma visului, căci visul e un film în care fiecare din noi interpretează rolul principal, în care urmează un scenariu propriu dar care adesea divaghează către urmări nebănuite, suntem eroii, scenariştii şi regizorii visurilor noastre în acelaşi timp dar nu deţinem niciodată dreptul de autor pentru visele noastre. Poate părea aievea, cât se poate de real ceea ce visăm, alternăm, confundăm realitate-vis, dar niciodată nu cunoaştem înţelesul şi nici întorsătura pe care evenimentele o pot lua în timpul visării. Visăm cu ochii deschişi (daydreamin’) sau trăim fără să simţim niciodată că suntem cu adevărat fiinţe vii cu conştiinţă proprie, cu liber-arbitru (zombie)? Iată de ce mi-a plăcut filmul şi trebuie să recunosc că efectele sunt de top quality, chiar m-au introdus pe deplin în atmosfera Pandorei.

E o împletitură stranie de cultură hindu ( populaţia na’vi, spirit pretutindeni şi în orice) teorii savante despre închipuiri, reprezentări a unor lumi paralele asemănătoare cu a noastră, un vot de blam asupra filozofiei ocidentale care urmăreşte doar profitul, previziuni concrete despre tehnologia viitorului… o combinaţie frumoasă între imaginaţie pură, lumi imaginare, tehnologie şi concretul derizoriu al speciei umane cultivat şi în timpul zilelor noastre.

Foto:  http://screenrant.com/wp-content/uploads/avatar-new-image2.jpg

One response to “Despre cel mai scump film din lume de până acum

  1. pare misto…eu as face un film cu efecte CGI despre cum iliescu a furat speranta romanilor timp de vreo 20 de ani…

    te mai astept la mine pe blog unde discutam despre cadoul primit de Mos Gerila de Ilici pe 22 Dec ’89

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s