Monthly Archives: ianuarie 2010

Nepoata lui Bercea Mondialu şi-a găsit naşu’

S-au cunoscut acum o lună sau săptămână, nu se ştie sigur, s-au plăcut şi conform cântecului, ce mai rămâne de făcut. Bercea i-a propus lui Mircea să o năşească pe nepoata lui, Renata. Zis şi făcut, fără emoţii şi cu daruri „confidenţiale”. Mama copilei întrebată dacă are emoţii, a declarat într-o manieră specific etnică „De ce să este emoţii?”.  La ieşirea din biserică Bercea Mondialu a declarat  că „Să mai fie încă cincizeci (n.r. puradei) şi naşu’ să mai botează încă douăzeci”. În altă ordine de idei, aproape jumătate dintre români sunt săraci lipiţi pământului. Furturile s-au înmulţit şi facturile au crescut. Doamne ajută!

Uneori, mai mult Badea decât Mircea…

 

O spus Mogulu’ că iese mai ieftin aşa… făloşenia de macho care respiră virilitate prin toţi porii e aceeaşi, poate că noul angajat transmite chiar o boare mai puternică de testosteron pe metru pătrat, aberaţiile din cască le poate reproduce orice gibon, iar primatele se mulţumesc cu banane.

P.S. Poate că o să-mi aduc necazul multor fani de-ai săi, nu o fac în nume de rău, chiar îl urmăresc de câte ori pot, dar are şi el neajunsurile lui.

Hai să mai arunc un text în aer….

Astăzi s-a decis Kraft Jacobs să se întoarcă la Braşov, domnul preşedinte Băsescu a făcut o vizită la „Kabul” ca să semneze actul prin care li se dă undă verde moldovenilor spre Europa că doară aşa a promis în campania electorală dealtfel se şi explică de ce este aşa de popular peste Prut şi a fost votat de o majoritate covârşitoare, „Naşul” lucrează din greu la dezinformare ca să dezminţească zvonurile prin care se afirmă că porcina ar fi  o făcătură, nu de alta dar ministrul interimar al sănătăţii Adriean Videanu din perioada septembrie-noiembrie 2010 s-a asigurat să cumpere un stoc mare de vaccinuri anti-gripale, de grija populaţiei, nu pot fi atât de meschin încât să-l bănui pe ministrul rozaliu că ar fi încasat un „comision” baban, de Karamieni are grijă frac-su, şi el tot un „Karaiman”,   poliţia fabrică nişte probe pentru jaful făcut în timpul bilanţului pe 2009, ei ştiu deja cine sunt după convorbirile de pe telefon, dar nu ştiu cum să -i plaseze pe făptaşi la locul faptei, o să găsească ei ceva inovativ, gen plasarea unor probe ADN, frigul e mai blând tocmai când ni se pregătea o stare de urgenţă pentru ca furnizorii de agent termic să poată cumpăra păcura la preţ discreţionar, dacă nu cumva au făcut-o deja,  iar eu sper să prind un loc la săpat că poate o să avem şi noi autostradă să nu ne mai faloşim degeaba că suntem ardeleni că şi aşa nu am ce face acasă. Viaţa e frumoasă, merită trăită!

Interviu cu Dr.Voen der DortMichael

(pasaj din romanul „Post sindrom” la care lucrez acum, să-mi lăsaţi  neapărat o părere dacă aveţi vreuna)

Ei bine, ca o scurtă autobiografie, pot spune despre mine că sunt născut în anul 2090, imediat după Marea Revolutie Industrial-Tehnologică, crescut în cazarma 113, am făcut parte din Frăţia Elitelor. În prezent sunt capul departamentului Psiho-Neuro-Biotică, încă de la vârsta de 25 de ani, şi fac parte din Consiliul Bio-Neuro-Cognitiv “Triumleadership Toptechmanager Engineers” încă de la începuturile sale în anul 2174. Acum la vârsta de 221 de ani sunt al doilea om în staff-ul de administraţie al Confederaţiei Solare şi învaţatorul a unui număr exact de 109 fraţi şi surori criogenici împreună cu sora şi concubina mea Eva Helen Michaelnacht. Mi-a rămas viu în minte din trecuturile noastre, curtea cazărmii în care, în fiecare dimineaţă, ne adunam pentru Mantra Socială făcând stretching şi ascultând Sloganul Social cum răsuna din megafoanele ce stăteau atârnate pe gardurile de sârmă şi stâlpii înalţi care o împrejmuiau, iar soarele alburiu abia reuşea să străpungă cu razele sale norul de praf pe care îl ridicam. Eram pionierii noii ere.

Marea avatarizare!

[clearspring_widget title=”AVATARIZE YOURSELF” wid=”4b01c6c7456da357″ pid=”4b5e145562adaa89″ width=”440″ height=”400″ domain=”widgets.clearspring.com”]

Avatarizeaza-te! L-am gasit si eu pe blogul lui Ionut.

Eu m-am avatarizat si arata cam asa:

Nu-mi sta chiar rau! :))

Presa: blestem sau nepricepere?

Ce se întâmplă zilele astea cu presa poate fi judecat în două feluri în opinia omului obişnuit, cel normal,mărunt, fără prea multă carte ar putea afirma că e blestemul răposatului dictator, care încă ne urmăreşte şi la 20 de ani de la executarea lui în modul acela nedemn de către un popor cu o istorie de peste 2000 de ani în spate. Apoi ar putea fi judecat de către cei cu  măcar un dram de cultură ca fiind rezultatul nepriceperii celor din fruntea presei româneşti de a intui şi de a se axa pe aşteptările românilor în ceea ce s-ar putea numi o presă liberă formatoare de opinii, o adevărată putere în stat.  

Din punctul meu de vedere, cel al unui om obişnuit, ziarele sunt de două feluri şi ele au fost întotdeauna aşa, de când am cunoştinţă despre presa liberă de la noi. Este un tip de cotidian care supravieţuieşte din publicarea anunţurilor la mica publicitate plus sponsorizări. Acest tip de cotidian adesea aparţine unui trust mai mare sau poate al unui „mogul” care are deja bani şi are nevoie de un mijloc de manipulare a opiniei publice în caz de nevoie. De obicei, pe prima pagină a acestui ziar găsim un editorial al vreunui „lătrău”  plătit să scrie la comandă articole cu trimiteri directe spre anumiţi oameni politici. De obicei, oamenii citesc câteva titluri mari şi late răsfoind cu grabă către pagina care îi interesează, cea cu anunţuri bineînţeles, fie cumpără, fie vând, fie presteză servicii ori caută un meseriaş, îşi caută de muncă sau sunt mici întreprinzători, apoi trec cu vederea peste câteva descoperiri ale cercetătorilor britanici şi remedii naturiste de îngrijire a tenului, apoi citesc horoscopul  sau ştirile sportive sau cine ştie ce alte baliverne, ceva uşor în orice caz fără bătăi de cap. Ce publicitate? Poate doar nişte poze cu trimiteri la linia erotică şi tonuri de apel. Ziarul va ajunge în cel mai bun caz pe fundul găleţii de gunoi, va fi folosit la şters geamuri sau pentru curăţat cartofi pe el.  

O a doua categorie mare şi lată este ziarul „scorţos” sau mediu scorţos, în funcţie de preţ şi de numărul de pagini. Acesta se adresează elitei şi mijlociilor cu mofturi despre dânşii, promovează acelaşi limbaj de lemn pe care îl foloseşte şi clasa politică şi e plin de metafore jurnalistice şi de expresii stereotipe. De obicei e susţinut de un grup cu interese directe şi dacă eşti cu cei care conduc ziarul din umbră vei fi întotdeauna de acord cu articolele tipărite aici, dacă eşti cu ceilalţi, nu-l cumperi nicioadată că zic numai tâmpenii. Pe paginile lui se întâlnesc articole de gâlceavă politică, poate câteva titluri de importanţă mondială dar tratate superficial, editoriale pline de patos social-politice, investigaţii şi anchete privitoare la delapidări masive susţinute de documente veritabile care ştii de pe acum că nu vor avea niciodată vreo finalitate concretă, mă refer la o decizie judecătorească. Publicitate? Da, la vreo reprezentanţă de maşini aparţinând vreunuia din cei a căror interese le reprezintă ziarul sau un post de radio care face parte din acelaşi trust. Dacă ai o poziţie socială mai sus pe scara ierarhiei sociale, e bine să te abonezi la el, dă bine în birou chiar dacă nu faci altceva decât să mănânci slană cu ceapă pe el ca zilierii de pe şantier. E bun de făcut focul cu el, are multe pagini, poţi fi sigur că nu se stinge.

Despre revistele de scandal nu mai zic nimic sau cele cu conţinut pornografic, ele au un public foarte bine targetat, cam acelaşi, doar că unii sunt activi iar ceilalţi sunt pasivi. Gândindu-mă totuşi mai bine, mă întreb dacă au început românii să cumpere vreodată  cu adevărat un ziar pentru că astfel nu aveau şansa să renunţe la el.

Marketing-ul, sau mă rog, cine s-ar fi putut îngriji de  piaţa presei româneşti a dat greş cu vârf şi îndesat. Oare cât se gândeau că mai pot promova aceleaşi rahaturi pe care le poţi vedea şi la televizor şi pe care încearcă să ţi le vâre pe gât cu de-a sila. Strategia nimicului s-a întors împotriva propriilor făuritori. Caracterul presei româneşti cu iz puternic de dezinformare îmi face rău, sunt de părere că la toţi găinarii li s-a îngăduit să facă mult prea multe porcării.

People’s Magazine, january 2010

Socialismul se bucură de o popularitate nesperată în Statele Unite ale Americii.

Dac-o apărut familia prezidenţială şi-n People Magazine! Nici măcar Angelina şi cu Brad nu-i întrec în popularitate. Apropo, din surse sigure ştiu că în curând o să -şi schimbe denumirea din People Magazine în Proletary Magazine.