O teorie ca un tavan alb

 

Motto: „Când gândeşti fiecare clipă a existenţei tale, timpul trece mai greu.”

Te aşezi comod în pat, îl priveşti. Nu ai chef de nimic, nu ai chef de muzică sau net, de o carte sau de tv. Stai picior peste picior, întins în pat cu mâinile pe burtă. Îl priveşti, nimic şi totul. Nu poţi să te gândeşti la nimic dar nici nu-ţi zboară gândul la ceva anume.  E alb şi nesfârşit, dar nu e o privelişte de contemplat. Ai vrea să adormi dar nu poţi, privindu-l. E uniform, dar în acelaşi timp dacă îl priveşti mai îndeaproape are mici impefecţiuni. Închizi ochii, îţi rămâne imaginea lui pe pupilă. Îl priveşti îndelung, îţi fug ochii. Îl percepi, e acolo şi te întrebi cum de există. Ai vrea să-l atingi, dar e prea înalt. Dacă ai putea să îl atingi, te-ai întreba la ce îţi foloseşte. Îţi imaginezi că aerul e între tine şi el, şi te întrebi  aerul cum e. E saturat, e static, cât oxigen conţine? Şi te întrebi toate chestiile astea şi îţi dai seama că te uiţi ca prostul la tavan. Zici că e fals, dar nu e. Nu e suspendat, se sprijină pe pereţi. E acolo, deşi nu-l simţi, nu are miros, o fi rece dar cel puţin impasibil. Mulţi nu-l văd, au privirea îndreptată înspre pământ, puţini sunt aceia care ridică capul ca să-l vadă. Când eşti întins în pat, îl explorezi cel mai bine, asta bineînţeles dacă nu eşti prea obosit, frânt de truda muncii şi ţi se închid ochii sau nu îl observi din cauza bătăilor de cap pe care ţi le dau grijile cotidiene. Televizorul sau orice altă distracţie te poate distrage să-l vezi, dar el e acolo, aşteaptă să fie descoperit. Ascunde un neant acoperit de pânza superficială a aerului, aproape de neobservat din cauza aroganţei de a privi dincolo de lucruri. Nu poţi contesta că e din beton, de neclintit, şi nu poţi ignora truda pe care unii au depus-o ca tavanul să existe. Sunt oameni în spatele lui, poveşti despre viaţă, despre lume. Nu eşti tu neapărat geniul care să-i descopere secretele, dar tu ai şansa să-l percepi şi să-l descrii. Nu poţi să îi negi rolul existenţial. Tavanul, parte a acoperişului de deasupra capului, te apără de ploaie, dar nu te lasă să vezi lumina soarelui, pentru asta sunt ferestrele. Fără tavan o clădire nu ar fi completă, nu ar avea o structură funcţională, ar fi doar patru ziduri goale. Patru ziduri goale, deşertice, izolate, lăsate în bătaia vântului, părăsite, fără nici un rost, date uitării. Dar tavanul fără ziduri, nu poate exista, aşa e lumea construită. Nimic nu există fără fundament, cauză ori scop. Pe acoperişul lumii nu poţi tropăi cu bocancii în picioare. Nu poţi fi divin, poate doar pe-aproape. De-ar fi să-mi cadă tavanul în cap, nu m-aş grozăvi doar dacă nu l-aş vedea dinainte.

Anunțuri

5 responses to “O teorie ca un tavan alb

  1. Ce bine e să n-ai câteodată chef de chestiile care-ţi ţin loc de meditaţie şi gândire! Marii filozofi şi mistici nu ar fi fost aşa dacă aveau televiziune prin cablu sau internet. Şi aici nu te iau peste picior, încadrându-te în tagma lor. Doar îmi amintesc de un călugăr bătrân şi cam nebun, de la Necula, care, în loc să participe la slujbă, stătea în chilia lui şi asculta „Lady in red”, dat destul de tare ca să-l aud şi eu, de lângă clădire, că moşul era cam fudul de o ureche. M-am întrebat atunci ce caută el acolo, dacă, în loc să se pătrundă de Sfânta Taină a liturghiei de duminică, asculta muzică pop comercială. Nu sunt deosebit de evlavioasă, dar consider că un om care a renuţat la bucuriile lumeşti de dragul unui crez, ar trebui să fie mai consecvent cu alegerea făcută. Vorba aia: „Nu poţi fi şi cu p… în p…, şi cu sufletul în Rai!”

  2. Mikael mami, când priveşti tavanul alb pătrunzi în gânduri de taină, dar atenţie, niciodată încălţat.Sufletul a închis acolo imagini, amintiri,trăiri, pentru mai târziu.Privirea din tavan, întotdeauna deschide o uşă în interiorul tău.Să auzim numai de bine.

    • Multumesc din suflet de comment si bucuros nespus de vizita, eu am vrut sa las un comment pe blogul dumneavoastra de mai multe ori dar am simtit ca nu mai e nimic de adaugat la poeziile pe care le scrieti cu atata talent. In speranta ca ne vom reciti cu aceeasi placere va transmit urarile mele cele mai calde si salutarile mele cele mai respectuoase.

  3. @slvc
    am auzit si eu de calugari in genul celui descoperit de tine,doar ca mi s-a dat si o explicatie: intentia lor e ca lumea sa-i desconsidere si sa-i judece.de cele mai multe ori le iese..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s