Şi timpul stătea nemişcat…

 Ningea viscolit. Era Lovit, Căzut pe Caldarâm, abia îşi Sprijnea Capul De Zidul Ud de Cărămidă. Lumina unui Felinar îi mângâia rănile Blând. Încet, icnind Scurt şi Rece de durere, Scoase din buzunarul  de la piept unde Ţinea Strâns o ultimă Fărâmă de Viaţă, câteva poze Alb-Negru. Le privi, o Căldură Nefirească îl cuprinse. Cu o sforţare sfâşietoare scoase un Chibrit şi  le dădu Foc. Îi păru rău că pierduse singura lui avere, Câteva clipe imprimate pe hârtie, regreta că nu a Murit în acea seară.

Particip la concursul de Proză Arhiscurtă găzduit de Mircea Popescu pe Trilema.

Anunțuri

9 responses to “Şi timpul stătea nemişcat…

  1. O mica perla de proza scurta. Cam apocaliptica ea, dar perla! 🙂

  2. Sună ușor imbecil din partea mea, dar eu de unde știu cînd am 500 de caractere? Se numără și semnele de punctuație?

    Nu de alta, dar mă interesează. Vreau să particip și eu. 😉

    • se numără şi semnele de punctuaţie şi spaţiile dintre cuvinte. ai în word o funcţie la review în toolbar care se numeşte word count şi acolo găseşti numărul caracterelor şi al spaţiilor, nu trebuie să depăşească 500. trebuie de asemenea să adaugi după postare un link către pagina cu concursul de pe Trilema. Ionuţ, îţi multumesc de trecere şi trebuie să îţi spun că nu pot să intru la tine pe pagină, am încercat aseară de mai multe ori şi îmi spune despre nu ştiu ce eroare, o fi de la mine, nu ştiu, dar ciudat este că numai la tine mi se întâmplă. Baftă la concurs şi weekend plăcut.

  3. Succes Mihai! Mi-a plăcut ce ai scris.

  4. Întotdeauna mi s-a părut genul ăsta de proză ultrascurtă ca un fel de haiku. E interesantă, dar, din păcate, trebuie o putere de concentrare şi de sinteză imensă, şi nu toţi o au, sau, poate, mai corect spus: nu toţi au timpul necesar s-o aibă!
    Pe de altă parte, unele trăiri au nevoie totuşi de mai multe cuvinte pentru a fi descrise în întregime. De aceea nu cred că voi excela vreodată în genul ăsta.
    Uite şi ce comentariu kilometric ţi-am tras! =))

    • ai perfectă dreptate, Melania, este o proză foarte concentrată dar din păcate se răpeşte cititorului de proză cel mai plăcut lucru, cititul în sine. acţiunea aceea care te relaxează, care îţi dă o senzaţie plăcută de regăsire într-o lume dragă. dar genul e interesant de abordat, dă prilejul scriitorului să scoată în evidenţă doar aspectele importante, să accentueze mesajul subliminal al textului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s