Presa: blestem sau nepricepere?

Ce se întâmplă zilele astea cu presa poate fi judecat în două feluri în opinia omului obişnuit, cel normal,mărunt, fără prea multă carte ar putea afirma că e blestemul răposatului dictator, care încă ne urmăreşte şi la 20 de ani de la executarea lui în modul acela nedemn de către un popor cu o istorie de peste 2000 de ani în spate. Apoi ar putea fi judecat de către cei cu  măcar un dram de cultură ca fiind rezultatul nepriceperii celor din fruntea presei româneşti de a intui şi de a se axa pe aşteptările românilor în ceea ce s-ar putea numi o presă liberă formatoare de opinii, o adevărată putere în stat.  

Din punctul meu de vedere, cel al unui om obişnuit, ziarele sunt de două feluri şi ele au fost întotdeauna aşa, de când am cunoştinţă despre presa liberă de la noi. Este un tip de cotidian care supravieţuieşte din publicarea anunţurilor la mica publicitate plus sponsorizări. Acest tip de cotidian adesea aparţine unui trust mai mare sau poate al unui „mogul” care are deja bani şi are nevoie de un mijloc de manipulare a opiniei publice în caz de nevoie. De obicei, pe prima pagină a acestui ziar găsim un editorial al vreunui „lătrău”  plătit să scrie la comandă articole cu trimiteri directe spre anumiţi oameni politici. De obicei, oamenii citesc câteva titluri mari şi late răsfoind cu grabă către pagina care îi interesează, cea cu anunţuri bineînţeles, fie cumpără, fie vând, fie presteză servicii ori caută un meseriaş, îşi caută de muncă sau sunt mici întreprinzători, apoi trec cu vederea peste câteva descoperiri ale cercetătorilor britanici şi remedii naturiste de îngrijire a tenului, apoi citesc horoscopul  sau ştirile sportive sau cine ştie ce alte baliverne, ceva uşor în orice caz fără bătăi de cap. Ce publicitate? Poate doar nişte poze cu trimiteri la linia erotică şi tonuri de apel. Ziarul va ajunge în cel mai bun caz pe fundul găleţii de gunoi, va fi folosit la şters geamuri sau pentru curăţat cartofi pe el.  

O a doua categorie mare şi lată este ziarul „scorţos” sau mediu scorţos, în funcţie de preţ şi de numărul de pagini. Acesta se adresează elitei şi mijlociilor cu mofturi despre dânşii, promovează acelaşi limbaj de lemn pe care îl foloseşte şi clasa politică şi e plin de metafore jurnalistice şi de expresii stereotipe. De obicei e susţinut de un grup cu interese directe şi dacă eşti cu cei care conduc ziarul din umbră vei fi întotdeauna de acord cu articolele tipărite aici, dacă eşti cu ceilalţi, nu-l cumperi nicioadată că zic numai tâmpenii. Pe paginile lui se întâlnesc articole de gâlceavă politică, poate câteva titluri de importanţă mondială dar tratate superficial, editoriale pline de patos social-politice, investigaţii şi anchete privitoare la delapidări masive susţinute de documente veritabile care ştii de pe acum că nu vor avea niciodată vreo finalitate concretă, mă refer la o decizie judecătorească. Publicitate? Da, la vreo reprezentanţă de maşini aparţinând vreunuia din cei a căror interese le reprezintă ziarul sau un post de radio care face parte din acelaşi trust. Dacă ai o poziţie socială mai sus pe scara ierarhiei sociale, e bine să te abonezi la el, dă bine în birou chiar dacă nu faci altceva decât să mănânci slană cu ceapă pe el ca zilierii de pe şantier. E bun de făcut focul cu el, are multe pagini, poţi fi sigur că nu se stinge.

Despre revistele de scandal nu mai zic nimic sau cele cu conţinut pornografic, ele au un public foarte bine targetat, cam acelaşi, doar că unii sunt activi iar ceilalţi sunt pasivi. Gândindu-mă totuşi mai bine, mă întreb dacă au început românii să cumpere vreodată  cu adevărat un ziar pentru că astfel nu aveau şansa să renunţe la el.

Marketing-ul, sau mă rog, cine s-ar fi putut îngriji de  piaţa presei româneşti a dat greş cu vârf şi îndesat. Oare cât se gândeau că mai pot promova aceleaşi rahaturi pe care le poţi vedea şi la televizor şi pe care încearcă să ţi le vâre pe gât cu de-a sila. Strategia nimicului s-a întors împotriva propriilor făuritori. Caracterul presei româneşti cu iz puternic de dezinformare îmi face rău, sunt de părere că la toţi găinarii li s-a îngăduit să facă mult prea multe porcării.

One response to “Presa: blestem sau nepricepere?

  1. Avem presa pe care o meritam. Dat fiind si faptul ca nu avem o cultura a presei, de altfel ar fi absurd sa capatam asa ceva in doar 20 de ani si dupa ce regim.. Traim cu ea, ne lasam influentati de ea, sau nu..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s