14 februrarie… dragoste cu scântei

-Ba nu te duci?

-Ba mă duc, nu-mi zici tu mie ce să fac… dacă eu vreau să mă duc, mă duc!… şi cu asta-basta, nu ai cum să mă împiedici. M-au chemat băieţii să mă duc cu ei la bere, mă piş pe ea de „Ziua îndrăgostiţilor”, şi aşa nu cred în ea, e o prostie după părerea mea.

-Bine, fă cum vrei tu atunci, dar la mine să nu mai vii! Ai înţeles? Să te duci cu băieţii data viitoare când o să-ţi fie dor de mine! Se învârti ea pe călcâie şi se îndepărtă iritată de episod, nervoasă la culme că el dorea ca de „Ziua îndrăgostiţilor” să iasă cu băieţii la bere.

El, puţin mâhnit că s-au despărţit aşa, dar cu gândul că gaşca de prieteni îl aşteaptă, cu mâinile în buzunar şi fluierând agale, abia aştepta seara de pomină care tocmai se prefigura în minte.

-Salut, Miţă!

-Salut, salut, la toată lumea… ehe, ce face băieţii?

-Ha’, bă, că te aşteptăm de juma’ de oră, un’ naiba ai stat atâta?

-Eh, probleme cu fata, chestii, treburi… ce să-i faci… nu poţi să le ai pe toate. Ha’ să mergem că am o sete în mine c-aş fi în stare să beau un butoi de bere.

-Un’ mergem?  întrebă unul dintre ei.

-Eh, găsim noi ceva prin centru… răspunse Miţă.

-Pssss, psssss… îi făcu Dan semn lui Miţă. Ia, uite, ce are tata aici! îi spuse scoţând din buzunarul interior al gecii o jumătate de ţuică de prune, bătrână, puturoasă, gălbuie, uleioasă. Numa’ să nu vadă şi ăilalţi, spuse Dan acestea şi-l trase de mână să rămână mai în spate.   Traseră amândoi câte o duşcă, se strambaseră, apoi măriseră pasul să-i ajungă pe restul din urmă.

-Bă, staţi, bă! strigă Dan.  Apoi rosti cu gura deschisă pe jumătate: Futu-vă muma-n dinţi!  Mai traseră câte un gât, apoi câte o gură, până când tăria licorii se risipi în maţul lor însetat, efectul bahic făcându-şi simţită prezenţa. Cerul se-nvârtea, asfaltul fugea de sub picioare, formele jucau în lumina palidă a serii.

Se-nvârtiseră prin centru de câteva ori, negăsindu-şi locul pe nicăieri. Fluieraseră după „bunăciuni”, aruncaseră căteva  glume pe aici şi pe acolo, unele reuşite altele doar deocheate. Se pişaseră într-un gang mai întunecos. Fumaseră câteva pachete de ţigări, băuseră vreo două peturi de bere pe o bancă din parcul central. Vorbeau, care mai era în stare, despre felurite… despre pariuri,   despre gagici, despre fotbal. Dialogul academic era presărat pe alocuri, din ce în ce mai des, cu : Bă, boule, să ţi-o trag, dă dreacului bidonu’ ăla încoa’! Ce dreacu-i  faci? Îl mozoleşti? Îl descânţi? Ce stai atâta cu el în mână? Mai dă şi la alţii, nu ţine numa’ pentru tine că se încălzeşte…

El se gândea că a lăsat-o aşa, supărată. Parcă nu merita. Acum totul se-nvârtea şi începu să i se facă rău. Încetă să mai bea pentru că  era deja plin până la refuz. Le spuse celorlalţi că pleacă, nu prea îl auzi niciunul. Se urcă în autobuz cu ceva dificultate. Înghesuială mare, căldură.  O doamnă cu un coc mare era aşezată pe un scaun chiar sub nasul lui. Un parfum dulce împletit cu miros de naftalină, zdruncinăturile autobuzului, demarajele şi frânele repetate îi dădeau o stare de greţă tot mai profundă.  Saliva avea un gust amar, rău. Acidul clorhidric fierbea, stomacul se contracta şi se dilata convulsiv. În sfârşit, ajunse la desinaţie. Se abţinu din răsputeri să nu-i lase meniul din ziua respectivă cuconaei aceleia în păr. Coborî din autobuz, se sprijini de un stâlp şi vomită tot ce mâncase de după-amiaz’. Încă se clătina, deşi aerul rece îl readuse puţin cu picioarele pe pământ. Aburi grei ieşeau năvală pe gură. Inspira şi respira adânc, îşi solicita plămânii  cu o frecvenţă tot mai mare. Parcă îşi mai reveni. Urcă cele patru etaje numărând scară cu scară. Îşi îndreptă postura, sună la uşă. Ea îi deschise, dar nu-i spuse nimic. Nici el nu îndrăzni să spună ceva. El se îndreptă către baie, se spălă pe faţă cu apă rece. Se uită în oglindă, privirea încă îi era tulbure, îl trăda, dar oricum arăta mai bine  decât cu două secunde în urmă.  Ea ştia că o să vină. Îl aştepta cu masa caldă. Îi trânti în faţă o farfurie mare, plină cu cartofi prăjiţi şi un copan făcut la ceaun. Mâncaseră în linişte, fără să-şi spună absolut nimic.  El bău vreo două pahare mari cu apă minerală. Mâncat bine, parcă nu mai resimţea deloc alcoolul consumat mai devreme. Mai bău un pahar mare cu apă,  se simţi mai fresh decât dimineaţa în zorii zilei. Ea încă era nervoasă. Se vedea bine, spărsese vreo două farfurii de nervi în timp ce spăla vasele. El îi adresă doar câteva cuvinte: „Te rog să mă ierţi! ” apoi se ridică şi se duse la baie, dădu drumul la apă şi se băgă în cadă. Ea se gândi de două ori, nu avea rost să strice bunătate de sărbătoare pentru un orgoliu prostesc. Îl urmă în cada fierbinte. Mai târziu în dormitor se auzi un „te  iubesc”  mai pasional şi mai dulce decât îşi rostesc amanţii în filmele de dragoste. După clipe intense de amor, el, trăgându-şi sufletul, îi admira formele de felină în semiîntunericul din cameră. Un gând năstruşnic îi veni în cap: oare chiar toate pisicile au aceeaşi culoare noaptea, oricum pisica blândă zgărie rău, zâmbi şi o privi cum  ea se întinse şi luă de pe noptieră o tabletă de ciocolată, îl întrebă şi pe el: „Vrei?”

Scrierea de faţă este dedicată Melaniei , lui Nea Costache şi unchiului Vania , sunt oameni deosebiţi a căror sprijin l-am resimţit când mi-o fost mai greu într-ale blogeritului şi cărora ţin să le mulţumesc cu ocazia Sf. Valentin. Vă doresc tuturor o Zi a Îndrăgostiţilor cât mai fericită, deşi eu nu cred deloc în ea, mai aproape de suflet îmi sunt dragobetele.

7 responses to “14 februrarie… dragoste cu scântei

  1. Multumesc Mikael pentru aceasta frumoasa dedicatie! Pe vremea tineretii mele, nu se auzise prea mult de aceasta sarbatoare, dar mi-ai adus aminte de un bal din seara de Dragobete. Eu, impreuna cu un alt prieten bun, am agatat doua surori gemene la un bal. Datorita noua, fetele au pierdut un ultim autobuz care le ducea pana la vreo doi km de casa, deoarece, le-am promis ca le ducem noi acasa, pe jos. Acuma, ca sa ma mai laud si eu, vai de pacatele mele, probabil ca cea cu care ma imprietenisem, ii cazusem cu tronc (ca eram frumos al dracului, de, tanar na, nu un mos ca acu’!)…ei, si fata a convins-o si pe sora-sa sa ramana cu noi. Le-am jucat si dansat, de le-au sarit fulgii! Pe la trei noaptea, am luat-o frate asa, apostoleasca, pe jos. Am ajuns pe niste coclauri…pe are in viata mea nu mai fusesem, la vreo 13-14 km!
    Pe tot drumul, prin noaptea aia cu luna pe care-mi e greu s-o uit vreodata, noi, baietii, care, sincer, sperasem mai mult de la fete, n-am reusit decat sa le pupam si noi de cateva ori, ca ale afurisite, umblau una langa alta, nedespartite.
    Dusul, a fost cum a fost: mai o gluma, mai un pupat furat, dar la intoarcere, de-abia ne taram, rupti de picioare. Am ajuns acasa dimineata, cand oamenii de casa plecau la servici la sonde.
    Stau si ma gandesc si-acuma: ce dracu’ o fi fost in capu’ meu sa merg peste 25 de km noaptea tarziu, numai sa pup o fata!
    Dracu’ stie, acum poate nici daca-ar veni una la mine nu…
    Eheiii, fost-ai lele…
    O seara frumoasa prietene!

  2. Da, şi după aia să borăşti în cocul vreunei cucoane! Lasă că e mai bine aşa, VIRTUAL! =))
    Da, asta cu Valentine’s Day mă enervează şi pe mine. Sărbătoare de împrumut! Ce-i drept, nici de Dragobete nu prea s-a auzit prin Ardeal până când a început să se facă tam-tam pe tema asta pe la televizor. Oricum, rămân la ideea că Ziua Îndrăgostiţilor ar trebui să fie zilnic. Cu toate astea… hmm… cu toate astea, parcă m-ar durea să nu primesc nicio floare, pe 14 februarie, de la cel iubit.
    Postarea mi s-a părut foarte sinceră (nu că te identific cu personajul, ci ca mod de expunere a atmosferei) şi inspirată. Felicitări!🙂
    Mulţumesc pentru dedicaţie!🙂

    • asa resimti si tu valentines deiul, Melami? poate in occident o fi placut pe 14 februarie, dar la noi de la jumatatea lu’ ianuarie pana spre sfarsitul lui februarie pare-mi-se ca e cea mai urata perioada a anului.

  3. Mulţumesc pentru dedicaţie! Pingul nu intră pentru că linkul e dat pe pagina principală, nu pe un articol…

  4. Ziua Indragostitilor! Cat farmec si mister!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s