Daily Archives: februarie 24, 2010

Vecina noastră, iese la fereastră

Nu am apucat să vă scriu ieri, ruşine să-mi fie, pentru că ştiu că unii din voi m-or căutat şi eu sunt cu vaca prin lume. Păi, ce vă pot spune, că sunt în ţara noastră geamănă şi dacă unii dintre voi vă gângiţi la Italia, greşiţi. La bulgari. Apăi no, şomer de lux cum mă aflu am zis să-mi iau un concediu, să nu mă audă domnu’ Boc că-mi taie indemnizaţia de şomer nesimţită.

Bulgaria este o ţară exact ca a noastră, splendidă dar a nimănui. Pentru că asta este impresia care se desprinde în mintea unui musafir străin care nu înţelege o boabă din limba naţională vorbită. E  ca o piesă de teatru, o tragicomedie, mută, care după lacrimi de râs şi sughiţuri, se transformă la sfârşit  într-o dramă copleşitoare.

Altfel… aceleaşi peisaje dezolante, aceleaşi gropi pe drumuri, aceeaşi oameni posomorâţi, aceleaşi locuri şi lucruri gri ca la noi. Am trecut prin Plevna, oraşul acela de care se leagă independenţa noastră ca stat de prin 1877, în bulgară se numeşte Pleven. Astăzi arată cam la fel ca atunci, ca după bombardament. Cratere în asfalt, blocuri cu tencuiala căzută, borduri lipsă, mormane de gunoaie, schelete ale unor clădiri odată măreţe, dărâpănături părăsite, feţe schimonosite de tragicul situaţiei.

Oameni sunt mai puţini la ei ca la noi, dar exact ca la noi, îi vezi pe stradă şi realizezi că sunt mulţi care ar vrea dar nu pot, dar mai sunt mulţi care ar putea dar nu vor. Am văzut şi Shipka, un monument naţional care aminteşte de originile trace, şi am mai văzut şi mormintele trace , despre care mulţi bulgari afirmă că sunt piramidele lor, dar de fapt sunt doar nişte movile de pământ.

În altă ordine de idei, a trebuit să trec prin Bucureşti, că na, dacă o luam pe după Lună era prea lung drumul şi trebuie să fiu miercuri la viză că altfel îmi taie şomajul. Cu toate înjurăturile de rigoare, spun: Capitala noastră e un jeg de oraş. Străduţe înghesuite, maşini parcate aiurea, cocalari la volan şi pe stradă, ţigani în CĂRUŢE (la ce naiba ne mai trebuie autostradă?), mizerie, găuri în asfalt etc etc le ştiţi şi voi. Poate sunt eu mai agorafob, recunosc, urăsc aglomerările urbane, nu m-aş putea dapta niciodată unui asemenea hal de trai cotidian ca cel pe care-l presupune o metropolă.  Vă las, deocamdată, ne auzim şi mâine, cam la aceeaşi oră, vă doresc o „ce vreţi voi” cât mai bună .