LIII.Pribeagul

Suflet hoinar, rătăcitor printre ale lumii taine… Să mor si sa ma chinui de durere de as  putea sa ma pot imagina altfel decât pribegind şi fluierând a pagubă. Zdrenţăros, coate goale, rupt în cur. Nu cred să existe bucurie mai mare pe timp ploios ori zăpuşeală ca o pălărie mare de paie. Ptiu, să-mi scuip în sân de nenoroc dacă m-ar putea ţine cineva în loc. Tre’ să văd, tre’ să cunosc, tre’ să aflu şi să ştiu. Nebun să fiu să trăiesc ca robul, trudind din greu să-mi câştig o pâine. Uof, viaţă să te mânc, cu untură sau cu unt. Uof, ca pasărea cerului să fiu, să zbor, să fiu liber, să cutreier neîngrădit. Să mă petrec şi să cânt, să gust cu lăcomie din plăcerile vieţii. Din femei să mă înfrupt cu nectar dulce de iubire fiert la flacăra de peste noapte a focului de pasiuni ce mă încearcă atunci când ca un desfrânat mă înec în ochii vreunei domniţe.   Păcat că acum îmi chiorăie maţele de foame, de-aş găsi ceva de haleală, vreun jupân să mă cinstească.  Las’ c-o trece noaptea şi oi găsi eu ceva să înfulec după ce s-or miji zorile.

One response to “LIII.Pribeagul

  1. Pingback: FRECŢIE. LA PICIOR DE LEMN «

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s