Radiografie subiectivă

Păi a cam venit vremea să-mi fac mea culpa despre trăznăiile pe care le scriu pe-acilea. Deşi aş fi dorit să abordez cazul Ramona Cîciu, o face Horia Pătraşcu atât de bine că nu am nimic de completat, decât că  primul pas de a răsturna o situaţie care suprimă libertatea noastră este simpla împotrivire. Refuzul, boicotul, iată simple instrumente care ne stau la dispoziţie pentru a schimba ceva, totul ţine de noi, de noi TOŢI. Un angajator cumpără în primul rand timpul unui individ, apoi serviciile de care e capabil (sau nu), să nu uitam asta.

Dar să revenim la problema propriei analize, mă refer a blogului şi nu a altor chestiuni care mă privesc. Mi-a trebuit aproape un an de zile să mă prind cam despre ce e vorba în blogging, şi dacă mă întrebaţi nici acum nu prea sunt lămurit. Mi-am dat seama doar de un singur lucru (pe dracu’!) din discuţiile de prin blogosferă, şi anume că nu poţi avea blog dacă nu ai „nişă”. Şi ce te faci, dacă un tip lipsit de personalitate ca mine întâmpină  această problemă. Păi ce altceva decât să nu ai nici o nişă. Ei bine, da, eu chiar fac ce vreau cu blogul meu dar în acelaşi timp îl privesc din prisma consideraţiunilor mele cele mai serioase şi mai constructive. Cu alte cuvinte, scriu despre ce vreau, dar numai dacă reprezintă cât de cât un interes general şi cu scop general acceptat ca pozitiv.

M-am prins de chestia cu publicatul „zsilnic”. Aş fi publicat zilnic încă de la început, numai că la început nu ştiam ce ştiu acum. Adică aş fi dat drumul spre publicare  tuturor neroziilor care îmi treceau prin cap, dar nu ştiam exact ce fel de nerozii scriu/citesc alţii. Adică cititorii suferă în mare parte, ca şi mine dealtfel, de sindromul Pavlov. Odată ce au intrat pe un blog şi au citit o chestie care să fie cât de cât pe gustul lor, revin şi a doua seară/zi, dar negăsind nimic de „digerat”, vor fi dezamăgiţi şi nu se vor mai osteni să revină şi altădată. Rezultatele acestui studiu empiric se văd mai ales luna asta în care am publicat în fiecare zi un articol şi am înegistrat un umăr record (personal) de cititori pe platforma wordpress.

Am început pe Bloggerul, după cum foarte multă lume ştie deja, dar din cauza unor mici probleme care au survenit cu serverul lor, m-am mutat aici. Mare prostie am făcut deoarece, înafara faptului că mi-a trebuit ceva timp să mă acomodez, nu neapărat cu noua platformă, dar ca mediu, ca spaţiu virtual, am pierdut şi ceva cititori care nu s-au chinuit să mă caute prin neantul blogosferei şi să mă înregistreze la „Favorites”. Dacă pe Bloggerul am avut un maxim de 780 de unici într-o zi, nici nu mai ştiu la ce postare, aici abia alaltăieri am ajuns la 309  unici pe zi. Şi tot în acelaşi tipar, dacă  pe primul am ajuns la vreo 8.000 de unici pe luna decembrie, aici mă chinui nesperat la 3000 de unici de când am început să postez aici, adică de la 1 ianuarie 2010. Abordez subiecte dintre cele mai diferite, de aici şi contestarea existenţei unei „nişe”. Sunt de părere că o expunere simplă şi clară, obiectivă şi bine argumentată, reprezintă cheia unor articole de calitate. 

Cei mai mulţi cititori vin de pe agregatorul http://polimedia.us/fain/ sau „Clubul Fain” după cum bine îmi place să-l cred. După cum bine v-aţi dat seama, nu atrag un număr impresioant de cititori, dar mă bucur că în scurta mea existenţă blogosferică am primit comentarii de la oameni de vază ai blogosferei româneşti pe care-i privesc cu profund respect. Primul comentariu l-am primit de la Cris Lisandru, chiar dacă la vremea aceea nu a fost chiar un schimb de replici amical :), eu am fost cel care a intrat cu bocancii în casa lui. Dar acum simt că mă „îmbăt cu dragoste” de fiecare dată când îi citesc poeziile. Apoi au urmat comentariile lui Ioan Usca, unchiu’ Vania cum îmi place să-i spun, a cărui scrieri nu odată m-au intrigat prin mesajul lor, expus în forma cea mai concretă. I-am mai trecut în revistă  la rubrica comment pe Călin Hera, un jurnalist de calibru care tocmai ce şi-a lansat prima sa carte. Lui Nea Costache îi plac subiectele pe care le abordez în textele literare pe care le public aici,  dânsul fiind un prozator de calibru. Nu ştiu dacă şi stilul îi place la fel de mult, dar de fiecare dată a ţinut să comenteze la puseele mele literare. A fost şi Flavius Obeadă, concitadin de al meu, cu care spre ruşinea mea, nu am reuşit să mă întâlnesc la vreun blogmeet să schimbăm o părere-două. Au mai fost Julius, cot-co-dacul şef dintre „clonţoşii” blogosferei,  Mircea Popescu, a cărei Trileme sincer cred că face diferenţa în blogosfera „nişată”,  şi mai nou Paul G. Sandu, despre care nu am încă o părere anume.

Or mai fost Ionuţ, are un stil foarte incisiv, Melania sau Melami după cum este cunoscută în blogosferă, o atmosferă caldă şi băşcălioasă,  o atitudine îndrumătoare şi ironică, Melicovici Adrian, prilej  cu care îi mulţumesc pentru că m-a introdus Polimediei şi pentru premiul de scriitor superior, Mikka , pe la care n-am mai trecut de ceva vreme, Maminineta, a cărei stil literar îmi place foarte mult, Ajnanina cu ale sale Metemorfoze şi Iguana, preocuopată de starea naţiunii.

Sper că i-am enumerat pe toţi şi am dat ping-back-ul corect, că aşa e când joci ping-pong cu linkuri, mai dai şi pe lângă. Sper că nu am uitat pe nimeni, pe cei care se simt neglijaţi, îi rog să mă urecheze la comentarii, promit să mă îndrept data viitoare. Îi simt lipsa lui Metalshrine, unul dintre cei care au comentat articolele mele dar care nu deţin un blog. Au mai fost Florin şi Daimon, prieteni pe care mi-am făcut pe fain, şi mulţi alţii, gagii faini a căror articole le găsiţi în „Clubul fain”.

O să vă spun mai multe despre „Clubul fain” într-o scriere viitore, pentru astă seară deocamdată atât, ne auzim mâine.

Anunțuri

19 responses to “Radiografie subiectivă

  1. Sunt Usca, nu există numele uscă! Uska înseamnă „subţire” în ucraineană, am tot zis asta!

  2. Îmi plac scrierile sincere, simple, fără preţiozităţi şi alte prostii. Asta e o nişă foarte bună!

  3. Dar mulţumesc pentru menţionare. Ehe, vremuri trecute. Uneori regret Bloggerul, dar doar un pic, e mai bine la WordPress… Voi pune şi eu un link către această radiografie… subiectivă în postarea de la miezul nopţii… Toate cele bune, Mike…

  4. Pingback: PARFUM DE IUBIRE «

  5. Imi plac cu adevarat textele tale literare Mikael, si ma bucur ca te-am descoperit! O saptamana frumoasa, cu realizari!

  6. m-am mai domolit între timp. Dar mă poţi considera un vulcan nestins.. 🙂

  7. Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 12 « Ioan Usca

  8. Cu timpul radiografia va deveni mai bogata… 😉

  9. Pingback: Ea era ema… (poiestire) « Vânare de vânt

  10. Mikael, te salut !
    Din păcate, timpul meu pentru „navigare” prin imensul „ocean” numit Internet este foarte scurt şi destul de rar reuşesc să te vizitez ! Cu toate acestea, te asigur de toată stima şi respectul meu ! Ai un mare talent în a scrie. Ţine-o tot aşa. Numai bine !

    • mersi, Radu. am uitat sa amintesc de tine, si de Carmen deasemenea, desi la inceputurile mele blogosferice, voi ati lasat primele comentarii pe blogul meu. am mai trecut pe la tine, din pacate, din acelasi motiv ca si tine, e greu sa tin pasul cu tot ce se posteaza in fiecare zi in imensa blogosfera.

  11. Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 12 « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s