Daily Archives: martie 17, 2010

Despre maturizare

Omul cunoaşte două stadii de emancipare în evoluţia sa, mai mult sau mai puţin voluntare, dar care au un impact major în cristalizarea personalităţii sale ulterioare acestor experienţe.  Prima etapă importantă prin care trecem aproape fiecare dintre noi, este momentul când realizăm că nu mai suntem copii, când dorim să ne rupem de acest statut, deşi nu suntem pe deplin pregătiţi pentru acest lucru, dar dorim cu ardoare să avem la rândul nostru un copil. Dorim să transmitem tuturor un mesaj că suntem capabili, avem forţa şi cunoştinţele de a ne măsura de la egal la egal cu oricine altcineva, ţine de nevoia noastră de a ne realiza şi de a ne afirma. În momentul acesta, când realizăm sau nu, că suntem îndeajuns de responsabili pentru a purta grija unui copil marchează încheierea adolescenţei noastre şi trecerea spre cel de-al doilea stadiu. Deşi mai avem multe de învăţat, ne urmăm intuiţia, instinctele şi lăsăm viaţa să-şi urmeze propriul curs, noi având rolul de a învăţa din mers, de a fi pe cât se poate de precauţi şi de a le oferi protecţie celor mici. Dacă primul stadiu este unul fericit, cel de-al doilea este tragic, în funcţie de cum simte fiecare din noi.

A doua etapă de emancipare a conştiinţei noastre, începută prin aducerea pe lume a unei progenituri, se încheie în momentul în care părinţii noştri trec în nefiinţă. Acest proces ne provoacă de două ori mai multă suferinţă decât oricare altul. 1. Pentru că pierdem o persoană foarte dragă nouă. 2. Pentru că realizăm că pe umerii noştri cade toată responsabilitatea umanităţii, devenim inevitabil stâlpul societăţii din care facem parte.

În acest moment aflându-ne, pentru a ne însuşi cât mai bine calitatea de „tutore”, trebuie să avem în vedere cele două elemente care intervin în cadrul inconştientului, pentru că aşa cum spuneam într-o postare anterioară, suntem rezultatul instinctelor noastre oarbe. Cele două elemente sunt preponderent egale, cu aceeaşi putere de destabilizare a proceselor conştiente ale individului.

          1. Hazardul- formula mistică a necunoscutului, a nonsensului, a paradoxalului.

          2. Tendinţe şi instincte ancestrale- agresivitate, fanatism, sexualitate, foame.