Despre „sexul la români”

Aşs cum zice distinsa autoare aici, violul ar avea origini ancestrale în conştiinţa românului de rând. Bun, să dăm vina pe istorie aşadar pentru un abuz, nu am nimic împotrivă mai ales din perspectiva masculină a problemei, deci din capătul celălalt al penisului.

Dar mi-a venit în gând să dezbat şi eu problema „sexului” din punctul de vedere al masculinităţii bineînţeles, că altfel mi-e aproape imposibil, aş putea doar intui, dar sigur aş fi încriminat de subiectivism. Şi pentru că normalitatea plictiseşte pentru că se înscrie în nota banalului, o să considerăm mai ales situaţiile extreme, pentru că acolo se revelează adevărul gol-goluţ, la polii unei probleme.

Sexul e funcţia reproductivă care împreună cu orgasmul are rol catarctic, adică dacă vrei să te descătuşezi de tensiuni interne acumulate, în general de sens negativ, tragi o partidă de amor pe cinste, e cea mai plăcută din activităţile de defulare a frustrărilor interioare. Ceea ce nu înţeleg atât bărbaţii despre sine însuşi, dar nici femeile despre sexul opus, este faptul că şi bărbaţilor le trebuie acelaşi timp de a se prepara mental înaintea unui act sexual, aşadar au nevoie de preludiu poate chiar mai amplu, mai complex decât în cazul femeilor. Dacă pentru o femeie e de ajuns un gând şi o vrăjeală, o aluzie şi nişte mângăieri, un flash erotic şi un macho, un „fior” de sexualitate şi un scenariu, bărbaţii au în general nevoie de diagrame, planşe, reprezentaţii, dovezi concrete şi lucrări de sinteză practice, adică mai simplu zis niscaiva filme porno, pe care adesea bărbatul le regizează şi le pune în scenă în mintea proprie, nu trebuie să fie proiectate neapărat pe un ecran. Adică dacă prietenul, soţul sau oricare alt mascul întreg la minte zice că „uite-o şi pe blonda aia ce cur are”, nu numai că zice dar o şi vede în poziţia de „mama iedului” şi pe el dând bice ca eroul, plus alte câteva completări în funcţie de bogăţia spirituală a fiecăruia. Doar că bărbatul funcţionează pe baza unui alt instinct uman, şi anume acela al impulsului, dorinţa se cristalizează cel mai adesea în mintea bărbatului sub forma voinţei imperative „aici şi acum”, fenomenul acesta se petrece datorită hormonului numit testoseron de a cărui secreţie nu suntem responsabili.

E foarte adevărat că a fi responsabil social înseamnă aţi controla instinctele şi sentimentele. Sexul, este ca orice relaţie, e o funcţie circulară, interdependentă de toţi factorii ce o provoacă.  În cazul violului, să arunci pisica moartă în curtea vecinului, nu ajută şi nici nu e deloc constructiv. De viol trebuie blamată întreaga societate în complexitatea ei, vorbesc de cazul general, nu de cel particular în care agresorul e cu adevărat labil psihic, de-a dreptul psihopat.   

Din păcate societatea românească este atât de bolnavă încât îi vor mai trebui vreo trei generaţii, adică 60 de ani cel puţin ca să vedem o schimbare oarecare. Atât timp cât un părinte se mulţumeşte să servească aceleaşi stereotipii, clişee pe care le-a auzit şi el în timpul copilăriei sale pe post de educaţie, nu prea întrevăd o însănătoşire prea grabnică a societăţii noastre. Atâta timp cât discuţia deschisă despre sex dintre părinte şi odraslă este evitată din partea celor dintâi, relaţiile se vor petrece sub aceeaşi ameninţare a perversităţii şi a deviaţiilor, a contactelor sexuale desfrânate fără pic de sentiment în ele. Aşa cum spunea un tată al unui prieten de-al meu din liceu, dacă faci dragoste cu o femeie pe care nu o iubeşti, pentru care nu simţi nimic (pentru că dragostea-i supraevaluată, aşa a fost mereu) e ca şi cum te masturbezi în vaginul ei.

Să spui că numai bărbaţii sunt întotdeauna direct responsabili pentru un viol, este ca şi cum ai afirma că dacă dai un şut unei mingi ea se va rostogoli la infinit până când se va dezintegra la propriu. Contrar unora, o soluţie de a reduce rata criminalităţii în ceea ce priveşte agresiunile sexuale asupra femeilor ar fi înfiinţarea bordelurilor. Sunt mulţi care plătesc şi care ar plăti pentru a-şi satisface această nevoie instinctuală, la care nu se pot împotrivi. Ştiind că există un loc predestinat pentru acest lucru, e ca şi cum ai şti că poţi să-ţi cumperi haşiş de  la colţul blocului şi nu mai trebuie să-ţi cheltuieşti toate economiile pentru un joint o dată pe săptămână, pentru că dealerul îl vinde la suprapreţ dn cauza cererii mari şi a ofertei scăzute, calculând în costuri şi riscul de a petrece câţiva ani buni la mititica.  Bine, asta ar însemna şi un grad de civilizaţie mai mare decât cel cu care ne confruntăm noi.

Trebuie luată în calcul şi atitudinea provocatoare a unor reprezentante ale sexului slab, şi nu neapărat frumos. Ceea ce provoci să se întâmple face ca balanţa universală a posibilităţilor să încline spre asemenea rezultat. Dacă nu joci la loto, nu ai cum să câştigi. Cu alte cuvinte, ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple. Dacă te îmbraci provocator e clar cam ce fel de mesaj emiţi celor din jur. E adevărat, bărbatul nu ar trebui să se comporte ca-n epoca de piatră în care se rezolvau majoritatea problemelor de ordin primar cu bâta, dar dacă o ceri cu stăruinţă se găseşte cine să ţi-o dea şi s-ar putea să nu fie nici tipul şi nici modul cel mai plăcut. Dacă sunt un tembel şi caut scandal cu orice ocazie se prea poate să mi-o iau pe coajă de foarte multe ori oricât de zmeul zmeilor aş fi.

Deasemenea este înscrisă în codul genetic al femeii dorinţa de a fi dominată, pentru că această caracteristică a fost inoculată femeilor încă din antichitate, de la fondarea patriarhatului încoace. O lege a psihologiei spune că dacă o  atitudine va fi promovată de-a lungul a patru generaţii, ea va intra direct ca o latură a comportamentului sub formă de moştenire genetică la următoarele progenituri. Adică dacă bunicul îi spune tatălui tău pentru că aşa a auzit de la tatăl său, că e prost, şi tatăl tău îţi spune ţie acelaşi lucru, mai mult ca sigur că dacă odrasla ta va fi un geniu prin accident sau unul fabricat, atunci când va spune ceva va fi întotdeauna timorat ca nu cumva să spună o prostie.  Aşadar, dacă femeile au fost de cel puţin două mii de ani încoace  forţate să se supună bărbatului, ele vor simţi această chemare instinctuală indiferent de pregătire, de voinţă ori cadru cultural.

Bine, problema dominării sexuale a bărbatului asupra femeii, mai ales în forma cea mai abominabilă pentru specia umană, revine şi din relaţia băiatului cu părinţii, în special cu mama sa. Dacă majoritatea mamelor sunt de părere că a creşte un copil înseamnă a-l speria mereu cu „bau-bau”, acel copil va avea un sistem de valori grav eronat, o judecată mai mult decât diformă. Dacă un copil vede că afecţiunea între părinţii săi înseamnă „pune-mi şi mie un pahar cu bere”, e clar ce va înţelege el prin sentimente.

Deci, ca societatea noastră să se facă bine trebuie să dispărem noi ca specie astfel încât evoluţia umană să o ia de la capăt sau să promovăm o adevărată educaţie atât în rândul tinerilor, dar şi a adulţilor. Educaţia nu începe odată cu studiile şi nici nu se sfârşeşte odată cu ele. Orice activitate sportivă, fie mentală, fie fizică, e o metodă la fel de bună ca sexul pentru a ne defula tensiunile interioare. Termin cu dictonul: „Mens sana in corpore barosano”.

Anunțuri

2 responses to “Despre „sexul la români”

  1. Să nu fim prea drastici! Nu cred că e nevoie să dipărem noi pentru a se schimba mentalitatea violatorilor. Mai degrabă ar face-o ei! Şi nu neapărat în plan fizic, ci mental. Iar la asta putem contribui cu toţii. 🙂

  2. Pingback: O aventură galantă « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s