Din nimic iese nimic

O lege a fizicii spune că nimic nu se pierde, totul se transformă, aşadar putem extrage raţionamentul că din nimic iese nimic, doar printr-un accident mai mult sau mai puţin fericit iese ceva.

Ştiu că e minimalistă afirmaţia mea, dar tind să cred din ce în ce mai puternic, că totul se reduce la bani si vom avea o situaţie de normalitate asemănătoare cu cea din occident doar în momentul în care salariile (nu neapărat veniturile) se vor alinia cu cele din Europa Vestică. Ştiu, sunt conştient că nu chiar totul se reduce la bani, dar ca să faci ceva ai nevoie de bani, se pot face lucruri şi fără bani dar adesea ai nevoie de bani pentru orice idee pe care vrei să o transpui în practică şi atunci când nu ai deloc, nu există nici o modalitate de finanţare a unui proiect, orice vis, năzuinţă, ambiţie, plan moare chiar din faza embrionară.

Înţeleg, neputinţa şi reavoinţa e una, iar starea de pauperitate e alta, dar n-o fi chiar deloc întemeiat proverbul românesc care spune că „la omul sărac nici boii nu trag”. Dacă n-ai de unde şi nici cu ce, trebuie să te strofoci în realitatea cotidiană în a supravieţui şi nimic altceva. Când nu ai alte mijloace decât forţa şi timpul propriu, le sacrifici în detrimentrul altor îndeletniciri poate mai constructive, mai inovatoare. 

Poate că tot mai mulţi studenţi s-ar dedica ştiinţei dacă ar şti că la capăt de drum, după sacrificii şi eforturi susţinute, îi aşteaptă o viaţă liniştită, la adăpost de neajunsuri şi nevoi materiale fundamentale. Poate că a fi măturător de stradă ar fi la fel de demn cu a fi profesor în condiţiile în care şi unul şi altul îşi permit o maşină, chiar dacă nu de aceeaşi calitate şi calibru, o excursie, un concediu pe an, decent, chiar dacă locaţia nu ar fi la fel de exotică, sau o locuinţă la fel de caldă şi primitoare chiar dacă nu la fel de mare, cu aceeaşi privelişte şi în acelaşi cartier.

 Din noroi e foarte greu să produci valori, pentru că cei ce se doresc a fi valori au o misiune de două ori mai grea decât în mod şi condiţii normale. Trebuie pe de-o parte să-şi dea seama că sunt valori, să se cultive continuu şi astfel să crească, să-şi dorească să iasă din noroi, dar pe de altă parte să-şi ducă grija zilnică, să se confrunte cu noroiul în fiecare zi, să se mânjească cu noroi în fiecare clipă când interacţionează cu restul ca mai apoi să se purifice singuri şi să-şi reia  munca anevoioasă şi meticuloasă pe care o implică ştiinţa, intelectul. Această luptă interioară provoacă suferinţe adânci aşa cum s-a întâmplat şi cu EL. În mod normal aceştia se numesc eroi.

Încercam deunăzi să mă autoiluzionez că problema e doar de mesaj de la vârf către prostime, ce înseamnă să te îmbeţi cu apă rece!

Anunțuri

2 responses to “Din nimic iese nimic

  1. Pingback: Dorinţe « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  2. Pingback: CEI TREI „T” «

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s