Eu, ca prozator

     Asa cum ziceam si la Mircea pe blog, in proza, autorul trebuie sa se identifice in toate persoanjele pentru a crea ceva verosimil. Autorul trebuie sa se vada pe sine in cititor, critic si observator neutru, trebuie sa joace toate aceste roluri pentru a intelege in primul rand din toate unghiurile problema luata in discutie, aici intervine inteligenta multipla. Nu trebuie sa fii neaparat duplicitar, doar cu simt empatic foarte dezvoltat.
Regula de baza a prozei este jocul, dar jocul “real”. Trebuie sa fii pe rand erou (in sensul de personaj principal, el poate fi tantalau sau curajos, genial sau natarau etc), personaj negativ, judecator, calau, gloata sau personajul colectiv, cititor, observator neutru si Dumnezeu ( in sensul ca detii controlul destinelor personajelor tale dar au si ele un liber arbitru la care nu poti sa intervii).
Proza povesteste ceva, nu trebuie sa fie neaparat plina de metafore, au si ele importanta lor intr-o naratiune, dar cand se opereaza doar cu simboluri si metafore, comparatii si descrieri, asta inseamna ca autorul face deja poezie. Proza e mai degraba usoara, e cursiva, e fluenta, e simpla, e interactiva, e ambientala, introduce cititorul in mijlocul evenimentelor sau il pune in postura de a se identifica cu eroul, actiunea trebuie sa surprinda pentru a mentine interesul cititorilor.
Un bun prozator e pe rand, un bun psiholog, arhitect, dramaturg/scenarist, observator/reporter.

9 responses to “Eu, ca prozator

  1. Da, lui Mircea i-a ieşit un articol de toată frumuseţea, dar nu este pentru prima oară când se întâmplă asta… Iar tu ai pus un punct pe i cu următorul pasaj:

    „Proza e mai degraba usoara, e cursiva, e fluenta, e simpla, e interactiva, e ambientala, introduce cititorul in mijlocul evenimentelor sau il pune in postura de a se identifica cu eroul, actiunea trebuie sa surprinda pentru a mentine interesul cititorilor”…

    Seară bună, mersi de pinguire, vine şi reciproca după miezul nopţii…

  2. Da, domne, mi-au placut ambele posturi…
    sanatate…

  3. Perfect de acord cu următoarea constatare:
    „Un bun prozator e pe rand, un bun psiholog, arhitect, dramaturg/scenarist, observator/reporter.” 🙂

  4. Pingback: DE-ALE CHEFLIILOR – CINE ŞTIE NU CÂŞTIGĂ NIMIC «

  5. Pingback: Ar trebui … « Gabriela Savitsky

  6. Pingback: La ţel « Ioan Usca

  7. Pingback: Îmi cer scuze! « Noaptea Iguanei

  8. Pingback: Serghei Esenin (1895 – 1925) – Cununi doar ţie îţi ofer « Orfiv

  9. Pingback: Îmi cer scuze! « Noaptea iguanei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s