Timpul şi cunoaşterea

Abudenţa de informaţie a înghiţit timpul. Fluviul de informaţie care se revarsă în fiecare zi în casele şi minţile noastre ne-a făcut să realizăm că nu vom cunoaşte vreodată lumea.

Te descoperi pe sine când te transpui în pielea altei persoane, dar când ceilalţi sunt de un număr care te sufocă, ce te faci?

Timpul înseamnă cunoaştere, numai dacă nu-l iroseşti. Materia înmagazinează timp, materia redă prin toţi porii ei trecerea timpului. Dacă materia nu ar suferi din cauza efectelor fizice, evidenţiate de semnele pe care corpurile le suferă, dacă obiectele nu şi-ar produce una alteia leziuni, ele ar trăi veşnic. Dacă un corp ar sta într-un singur loc şi ar fi protejat de orice fel de atac al oricărui intrus bio-fizic, aer (vânt), apă (umezeală), foc (căldură),  pământ (erouziune), rugină (măcinare), putregai (transformare), bacterii (degradare), atunci acel obiect ar cunoaşte infinitul timpului, deci ar călători în timp. Pentru că în lupta dintre spaţiu şi timp, avem nevoie de timp pentru a parcurge spaţiul, căci timpul pare că învinge orice formă de viaţă şi deci stăvileşte cunoaşterea, pe când spaţiul e cel care dezvăluie secretele sale şi anume informaţia înmagazinată în materia dispersată pe întinderi tot mai mari cu cât omul cucereşte noi frontiere.

Timpul nu va fi niciodată la fel, va fi tot mai puţin.Viaţa va fi tot mai scurtă şi moartea va fi tot mai aproape pentru că informaţia este mai multă, se acumulează neîncetat de la an la an. Unui om plictisit nu-i este şi nu-i va fi vreodată frică de moarte pentru că el nu regretă că nu mai are timp să cunoască ceva nou, pus în faţa clipei fatale încearcă poate doar o frică instinctuală de necunoascut. Un om în căutarea cunoaşterii e mereu îngrozit de clipa morţii pentru că nu a avut niciodată timp să se plictisească de viaţă. Unii o văd ca pe o trecere, când clipa morţii va sosi o lespede îi va izbăvi de toate păcatele. Alţii se gândesc  cu groază că nu vor mai apuca să cunoască, să-şi îmbogăţească spiritul pentru a păşi în lumea celor drepţi, mai bogaţi, emancipaţi, ridicaţi intelectual şi sufleteşte.    

Timpul e pentru toţi la fel, dar fiecare îl resimte în felul său. Pentru unii se dilată, pentru alţii se comprimă.  Timpul trece cu aceeaşi viteză oricine şi oriunde ai fi, doar că fiecare îi acordă importanţa cuvenită. Unii nu realizează nimic în decursul vieţii lor deşi resimt povara a generaţii, unii relizează într-o viaţă cât alţii în zece deşi se sting în putere cu gândul că vor putea realiza încă pe atât. Unii oameni schimbă cursul istoriei, deviind timpul spre secole de beznă ori de lumină, peste alţii, mulţi, trece timpul fără ca măcar cineva să amintească vreodată de numele lor.

Trebuie să profitatăm de timpul nostru, cu toţii suntem muritori. Cât trăim? Prin noi înşine dar şi prin amintirea celorlalţi, depinde de importanţa pe care i-o acordăm vieţii!

Anunțuri

3 responses to “Timpul şi cunoaşterea

  1. Pingback: LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (8) «

  2. Pingback: Silavaracald » Ghicitoarea de vise

  3. Superba postarea ca si gandurile. O sa il propun imediat pe Polimedia daca nu mi-a luat-o altul inainte. Apropo, mi-am facut pagina pe wordpress, vechile pagini de pe blospot vor fi sterse.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s