Libertate prost înţeleasă

A fi liber nu înseamnă a fi fericit. Mă refer aici la libertate nu din punctul de vedere al unui profesionist cu o meserie liberală, cum sunt avocaţii, doctorii sau alte asemnea îndeletniciri mai mult sau mai puţin intelectuale, dar mă refer la termenul libertate ca fiind acel sentiment de indiferenţă faţă de orice constrângere socială. Reducând la absurd afirmaţia mea, aş spune că doar nebunii sunt cu adevărat fericiţi.

Adică a fi liber iau în considerare ca fiind termenul de a trăi după propriile reguli şi principii, a acţiona numai după voinţa proprie, fără nici o îngrădire morală sau legală. Acea libertate de început, naturală, de animal superior, aflat la capătul lanţului trofic, în vârful piramidei evoluţiei speciilor, al omului preistoric, nu datorită forţei fizice  dar a capacităţii de a supravieţui prin ingeniozitate spontană şi a capabilităţii de adaptare în urma unor experienţe anterioare.

Termenul de individ liber defineşte la modul ideal acel om, jumătate fiară, bestie, lup şi jumătate fiinţă dotată cu inteligenţă superioară, capabilă de inovaţie, de rezolvare a problemelor în mod inedit, ferm şi rapid.

Afirm că individul social cu cât e mai liber cu atât e mai nefericit, pentru că fericirea înseamnă în mare parte şi o împlinire de sine, iar împlinirea de sine se realizează în mod direct printr-o interrelaţionare socială, căci omul îşi recunoaşte realizările, succesele, dar şi insuccesele, nerealizările, nefericirile deci, doar în comparaţie şi în compensaţie cu fericirea sau nefericirea altora. După cum bine spunea Marin Preda, dacă n-ar fi fericirea altora, nu m-aş sinchisi de nefericirea mea. Nu vorbim neapărat de fericire la nivelul invidiei şi egoismului, dar lipsurile, neajunsurile mele se pot măsura doar prin comparaţie cu belşugul altuia.

Acesta e handicapul românului în general, spiritul pur, autentic românesc a fost demolat timp de mai bine de 35 de ani de socialism crunt şi de un comunism negru, sumbru. Românul îşi doreşte ca orice fiinţă de pe Pământ să fie liber, să se sustragă rigorilor sociale de orice tip, şi nu ar fi acesta un lucru atât de rău pe cât ar suna, pentru că liberalismul democratic  este foarte aproape de anarhism, căci crede cu desăvârşire în implicarea cât mai firavă a statului în problemele civice, societatea controlând statul prin instituţiile create pentru a sta de pavăză la respectarea legii atât de către cetăţenii ordinari dar şi de către oamenii politici.

Atunci când statul e incapabil să ofere dreptate apare inechitatea socială, căci nici o lipsă nu ţi se pare incorectă atâta cât e conformă cu legile care stau la baza constituţiei (legea fundamentală a statului), dar când foamea e ilegală devine astfel formal imorală.  Dacă e belşug sau e foame, să fie astfel pentru toţi în funcţie de priceperea fiecăruia de a-şi drămui „recolta”, dar să nu fie permis niciunuia dintre membrii să trişeze prin furt sua înşelăciune.   

Problema cea mare e că românul nu înţelege că pentru a fi liber trebuie să-şi câştige mai întâi independenţa materială, aşteptând ca un stat paternalist să-i satisfacă nevoile bazale nu-i conferă nici un drept la a-şi cere şi proclama libertatea. Românul, oricât de cinic ar suna, trebuie să înveţe să-şi asigure mijloacele traiului zilnic prin forţe proprii şi nu să aştepte ca cineva să-i dea, abia apoi să ceară drepturi şi privilegii.  E adevărat că şi statul trebuie să se asigure ca pentru reuşita fiecărui individ să fie oferită platforma legală şi socială pe care iniţiativele persoanle să se dezvolte.

Există morală de sclavi şi există morală de stăpâni, aşa cum afirma Nietsche. Eu afirm că morala de stăpâni uită deseori sau nu ia deloc în calcul că stăpânii şi-au dobândit libertatea absolută privându-i pe alţii de libertăţile lor, în special acela de a trăi liber, căci programul de lucru, salariul, concediul nu sunt altceva decât îngrădiri puse sub povârnişul legilor sociale ce guvernează un stat de drept. Însă paradoxal este că dacă stăpânii  le-ar oferi tuturor libertate ei nu ar mai fi stăpâni.

Pe de altă parte, morala de sclavi invidiază libertatea stăpânilor, mai ales în ceea ce priveşte libertatea de mişcare, de acţiune, de gândire, de voinţă,  dar sclavii uită mereu că sunt sclavi doar pentru că-şi acceptă soarta şi se complac  să trăiască ca sclavi. Dacă ar dori să trăiască ca stăpâni ar trebui să facă compromisuri supraomeneşti, care i-ar putea foarte bine ucide, pentru că orice câştig omenesc prezintă şi riscuri, mai mari sau mai mici. Compromisuri pe care orice stăpân le-a făcut la un moment dat şi pe care mulţi le îndură zilnic cum este privarea de la o viaţă liniştită, calmă, căci multora li se întâmplă să nu pună  geană peste geană din cauza stresului provocat de gânduri tulburi cum sunt ameninţarea duşmanilor, hoţilor, oamenilor de reacredinţă care le invidiază avutul.

Lupta dintre peştii cei mari e deseori mai cruntă decât foamea pe care peştii cei mici o încearcă uneori. Dacă vrei să fii stăpân trebuie să iei în calcul că va trebui ca pentru tot restul vieţii tale să te trezeşti dimineaţa cu gândul că rişti să nu mai apuci apusul din mult mai multe cauze decât accidentele „naturale”, dacă te gândeşti că o să fii scalv toată viaţa trebuie să te împaci cu gândul că nu vei apuca niciodată să trăieşti cu adevărat.

Aşadar libertatea e invers proporţională cu fericirea. Cu cât eşti mai liber cu atât eşti mai nefericit  şi cu cât eşti mai prizonier în viaţă cu atât eşti mai fericit în ignoranţa ta. Din păcate omul suferă o durere cu putere exponenţial înzecită faţă de starea lui de nefericire.  Despre ce nu cunosc nu-mi poate face rău şi cu cât cunosc mai mult cu atât sunt mai puternic, dar mai îndurerat de povara cunoştinţelor mele.

Anunțuri

2 responses to “Libertate prost înţeleasă

  1. Hm… grea tema ti-ai ales, dragul meu tiz…
    Cernuta, prefirata si iar luata la mestecat de oameni „grei” si maestri, de sute de ani…
    Ar fi multe de spus. Dar locul, iata, nu da toata libertatea. Sau da. Depinde de cum privesti. Intotdeauna depinde de cum privesti.
    O privire ar fi, daca vrei si faci rost de timp, peste „Iubire, libertate, solitudine”, de Osho. Alta, mai „urbana”, ar fi „Cum am ales libertatea” de Tom Hodgkinson.

    Una peste alta, iesind chiar dincolo de frumoasele idei, libertatea ramane o „chestie” strict personala, legata de sistemul de valori al fiecaruia. Asa ca am putea vorbi la infinit, dat fiind ca fiecare suntem unici; chiar daca valorile pot ajunge sa fie asemenea, ierarhia lor difera.

    Considerand ce ai scris – si tu ai dreptate, ar spune rabinul din povestea cu „si tu ai dreptate” – ma bucur sa ma gasesc in pragul nebuniei. Fiindca la mine libertatea si fericirea sunt in acelasi respir.
    Invatand, de multi ani, dar mai tare in ultimul, cum sa imi vas si sa-mi sparg limitele, imi castig, imi fac libertatea pasa cu pas. Nu zic ca nu doare. Rupererea multor legaturi, cu care ne legam si suntem legati din prima zi de viata, nu-i usoara. Cum zice Osho, libertatea cere un pret pe care nu ne prea incumetam a-l plati.
    Asa cum zici – si bine zici- a te scoate de unul singur din rahat nu-i treaba usoara si cel mai simplu e sa dai vina pe stat si pe guvern si pe seful x sau pe y sau pe z pentru nefericrea si nelibertatea ta. Eu zic „e mai simplu sa stai cu fundul pe bordura si sa cersesti decat sa te ridici de fund in sus si sa mergi, sa faci ceva.”
    Limitarile sunt insa in capul nostru. Stiu inca oameni care au fost liberi in puscariile comuniste. Nu povestesc aici, oricine ii poate afla daca se straduie un pic.
    Pentru mine, acum, dupa ce am vazut oamenii liberi in tari sarace si foarte limitatoare din multe puncte de vedere – la noi e rai, pentru ei – relatia intre libertate si fericire s-a asezat altfel.
    Inca sunt si eu printre cei care merg la munca. Dar lucrand in mine, cu butoanele mintii mele, mi-am tot cautat loul, pana am dat de o oaza de linste. Unde lucrez cu placere si fac mult din ce vreu sa fac… Platind pretul ce trebuia platit, de fiecare data cand am rupt cate un lant. Asa am inteles si valoarea lanturilor. Faza aia cu „ce nu te doboara te face mai puternic.” Ha! uram sloganurile americane, dar asta e chiar adevarat!

    Stii, cand iti faci lumea astfel incat sa-i gusti seva, cu toate ale ei, e un sentiment grozav al libertatii. Esti foarte aproape de marginea aia, a nebuniei de care ziceai. Aia in care esti fericit. Si ce e cel mai interesant este ca poti sa fii asa fara ca altii, aia care abia asteptau sa te stranga in chingi, sa-si mai aminteasca de tine, sa te lege… Nu te mai pot prinde. Devii „invizibil” si gusti asta, libertatea… Si chiar de vei fi vazut, esti deja pe valul propriei puteri. Odata gustata, „chestia” asta creste si creste, si invarti lumea cu ea. Lumea ta. Fiindca orice si oricum ar fi, lumea noi ne-o facem, in mintea noastra. (Nu realitatea, ci lumea.)
    Si e mult de lucru cu propriile umbre si lumini, tai in carnea ta vie pana sa dai de esenta, – de aur, nu de petrol – sa te ridici pe picioare si sa mergi cu fruntea sus, fara sa te atinga mustele, tantarii, cainii si corbii…

    Chiar, mi-ai dat o idee. O sa-mi fac „pravalie cu scara”. Una de distribuit tablouri de comanda… De-alea cu butoane.
    Pana una alta, vand ceai si cafea :)). Pe vorbe bune…
    Si inchin un pahar de vin bun (de Focseni) in cinstea nebunilor fericiti!

  2. Mi-a placut mult asta cu „in cinstea nebunilor fericiti”, sunt de parere ca doar ei pot fi cu adevarat liberi si fericiti. Ce nu te omoara, te face mai puternic a spus-o chiar Nietsche si a stat la baza ideologiei hitleriste, mii de soldati germani au luptat in baza acestui dicton. Oricum, cred ca cel mai la indemana si mai simplu este sa ne cautam fericirea intr-o cana cu vin, dar nu prea mult ca dupa aia ne doare capul. O zi faina sa ai
    Mika, mersi mult de comment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s