63% dintre noi îl regretă pe Ceaşcă

Am fost la cumpărături…. Nimic neobişnuit. Două supermarketuri de cartier, amândouă puse la punct, aranjate, curate, toate produsele preţuite (nu cum se întâmpla până nu demult să fie unele produse nepreţuite) . Era ceva lume la cumpărături, nu ca altădată e adevărat, când nu puteai să te întorci prin magazin fără să calci pe cineva pe picioare, uneori era chiar mai rău ca în autobuz la oră de vârf.

Rafturile de lactate erau pline, era chiar şi laptele la ofertă pe raft care sincer să fim era o raritate, înainte puteai citi doar eticheta, laptele a fost.” Aţi avut lapte la ofertă? Da, au fost doi paleţi, da’ nu mai este…”  întrebai vreun vânzător  şi-ţi răspundea prin magazin în treacăt că avea o mulţime de marfă de scos la raft. Mă gândeam că să întreţii un magazin de câteva sute de metri pătraţi aşa de curat şi de îngrijit îţi trebuie o armată de oameni. Stupoare, acum am putut număra doar patru lucrători comerciali în magazin: o vânzătoare din spatele tejghelei de la mezeluri, două casieriţe şi o doamnă care aranja pâinea în raft. Şi totuşi, salamurile erau aranjate buchet în vitrina frigorifică,  uleiul stătea frumos stivuit cu vârf în piramida promoţională, lăzile frigorifice erau pline ochi de pungi cu peşte congelat, ficăţei şi mici, magazinul era aşa de îmbelşugat încât ai fi spus că România este un nou corn al abundenţei.

Mi-am adus aminte de când locuiam la Milano sau când mergeam la cumpărături în Miami, că săracii lucrători de prin magazine nu conteneau să pună marfa la raft, cel puţin la orele de vârf, de pe la ora 18 încolo erai blestemat să te găseşti ca angajat al vreunui magazin alimentar pe tura de seară.  Atunci s-a petrecut declick-ul, şi mi-am zis „AHA” .    

Dacă trăiam şi noi într-o societate de consum adevărată, scene ca acelea din magazinele din România de la ora actuală ar fi mai mult decât anormale, ar fi paranormale. Îmi aduc aminte că după ora 19.30 nu numai că nu mai găseai alimentele de bază cum sunt pâinea sau laptele la raft, dar uneori lipsea şi muştarul din magazinele de cartier mai aglomerate de pe meleagurile occidentale. Cel puţin la Lidl, locul preferat al românilor din Italia pentru cumpărături arăta de pe la orele 15 încolo ca şi cum ar fi trecut tătarii. Cutii de carton aruncate pe jos, cutii de bere sparte, orez sau făină împrăştiate pe jos, multe produse fără ambalaj, rafturi goale, până şi hârtia igienică se vindea până la epuizare, frigiderele cu carne congelată fie de pui sau porc erau goale, ouă, roşii sau alte legume de parcă nici n-ar fi existat, magazinul arăta ca şi cum ar fi fost părjolit în calea hoardelor tătare. În magazin rămeaneau doar produsele mai scumpicele de care nu avea oricine curajul să se agaţe. Cel puţin vara, la bere era dezastru, la 16 cenţi doza românii făceau ravagii.

Multe companii multinaţionale şi-au deschis magazine şi în România , şi multe altele sunt pregătite să intre pe piaţa românească, mă întreb din ce-şi închipuie ei oare că o să cumpere bieţii români produsele pe care le produc ori le vând dacă mulţi dintre ei nici măcar strictul necesar nu şi-l mai permit. Ultima cifră a datoriilor restante ale românilor către bănci este de 14 miliarde de lei, aşadar…

Pot să afirm că am importat ce era mai rău din capitalism şi am păstrat ce era mai rău din comunism… am importat instabilitatea, şomajul, creditul, isteria de masă propagată prin mijloace mass-media, şi am păastrat iniţiativele antreprenoriale corupte de tip „întreprinderi de stat”, un stat de drept bazat pe un program legislativ care se aplică discreţionar, o impozitare masivă a aşa-zişilor burghezi dar trecerea cu vederea a matrapazlâcurilor „oamenilor de afaceri” afiliaţi la organul de conducere. Iată de ce unii blesteamă prezentul şi regretă trecutul. E imposibil să realizezi o democraţie într-un stat paternalist condus de aceeaşi caracatiţă coruptă. Cum să nu te apuce nostalgia când ţi se reprimă orice speranţă şi ajungi profund dezamăgit de tot ce e în jur…

Anunțuri

2 responses to “63% dintre noi îl regretă pe Ceaşcă

  1. Am importat guma guar şi guma carruba, două E-uri ce produc malformaţii pruncilor pe care îi dorim, probabil, mai abitir decât înainte de 1989.

    Zi faină!

  2. Pingback: 1001 culori şi poveştile lor « Blog din Ţara Bârsei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s