Valoarea de adevăr în cunoaştere

Motto: „Ce este altceva Dumnezeu pentru oameni, decât un vânzător de iluzii”.

Adevărul absolut nu există, pentru că nu există martorii obiectivi care să-l ateste. Fie lucru, fenomen ori conştiinţă, poate fi corupt sau contaminat, aşadar adevărul absolut ar putea fi demonstrat numai prin metoda reducerii la absurd ori acest procedeu naşte dubii încă dinainte de a demonstra că un lucru poate exista în afara oricăror probe concrete care să ateste existenţa lui.

Un obiect poate lua valoarea de adevăr în funcţie de cum îi convine observatorului să-l descrie. Exisă adevăruri pure, incontestabile, de obicei singulare, pe care oricine le poate admite, dar şi advevăruri susceptibile, de obicei generale, care există în conştientul colectiv şi pe care unii sunt dispuşi să le conteste. Un adevăr singular e sinele, fiecare din noi ştie că există, nu-l poate contesta nimeni, nici un individ nu poate spune că nu are un sine interior, afară dacă este labil psihic.

Sunt două feluri de adevăruri generale: sunt cele care chiar există, există şi probe care să le ateste, dar care din motive mai mult sau mai puţin obscure nu sunt divulgate, ba chiar sunt ţinute secret, ascunse prin cine ştie ce laboratoare ori arhive, cazurile lor sunt muşamalizate de guverne şi organizaţii.

Apoi există adevăruri generale fals declarate ca fiind adevărate, acestea se nasc în acele cazuri în care unul strigă din toată fiinţa lui că un lucru e adevărat dar se bazează doar pe supoziţii, pe presupuneri, iar restul ca nişte discipoli ascultători propagă acel zvon care devine el adevăr în locul unui obiect real sau ocupă un loc în conştiinţa fiecăruia care nu era ocupat de nici un alt obiect până atunci, dar despre care fiecare avea o presimţire că ar trebui să existe ceva acolo. Nu zic că acest lucru s-a întâmplat cu Credinţa, dar s-a întâmplat în multe cazuri şi omul actual ca orişicând aflat în faţa unor adevăruri evidente pătrează doza lui de scepticism.

Şi Iisus i-a spsus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”. Dumnezeu ca adevăr general suprem există în mintea unora doar pentru că e propovăduit de clerici, dar adevărata cale a credinţei este să ştii tu însuţi că acel CEVA există. Şi cum altfel poate un lucru să existe, deci să ia valoarea de adevăr, decât prin sine. Dacă-ţi pui problema unui lucru el deja a luat fiinţă în sinele tău, un lucru există înafara definiţiilor riguroase ale omului. Un lucru nu i-a naştere prin cuvânt, dacă omul l-a denumit nu înseamnă că nu exista apriori. Uneori ştii că un lucru există fără nici o dovadă palpabilă, înafara oricăror legi fizice, pentru că INTUIŢIA îl face cunoscut vederii.

Poţi fi pragmatic, nihilist, pesimist sau optimist, adevărul există numai prin tine. Viaţa poate fi un vis şi tu să exişti doar ca atare, deci ca o fabulaţie onirică, dar de un lucru poţi fi sigur, NU EŞTI TU REGIZORUL filmului pe care-l vezi derulându-se pe sub ochii tăi în fiecare zi.

Dumnezeu ca adevăr suprem subzistă doar prin tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s