Blogul-în termeni de la habarnist la profi

Chestia cu blogging-ul e de fapt cam cum e cu maşinile la noi, fie ele tari, de familie ori de oraş, toată lumea cunoaşte despre maşini, automobile, autovehicule sau cum doriţi să le spuneţi. Mărci, brand-uri, firme cam toţi sunt experţi când vine vorba de maşini. Ba nu că Audi e mai tare, ba nu că BMW, da’ nimic nu se compară cu un Mercedes, un Opel Astra e tot ce visez, Wolkswagen Golf e cel mai fiabil, etcetera, etcetera, etcera. De fapt, nimeni nu se pricepe cu adevărat la maşini şi toţi ştiu totul despre maşini. Dacă ştii un model nou apărut de maşină „tare” cu care se mai dă „vreun baştan şmecher” prin oraş în ciuda sărăntocilor care stau pe margine şi salivează, asta te face deja expert în maşini.Toţi vor o maşină cât mai babană, cât mai scumpă, un aspirator de femei cum îi zic băieţaşii de pe la mine, dar puţini ar fi dispuşi să muncească cu adevărat pentru ea.  

Cam aşa stă treaba şi cu bloggingul, dacă eşti de abia intrat în blogosferă şi-i adaugi în blog-roll pe „greii” blogosferei eşti deja un blogger renumit, deja ai valoare. Tre’ să-ţi iei neapărat domeniu, pe punct ro e cel mai bine, altfel eşti un nimeni.  

Nu contează că scrii toate stricăciunile care-ţi trec prin minte, trebuie să ai o postare pe zi că aşa zice şi aşa face „greii blogosferei”.  Nu-ţi pui nici o secundă problema cine naiba o să-ţi citească tâmpeniile, important e că scrii, tu eşti deasupra convingerilor generale, eşti prea bun ca să te consumi  de părerile altora.

Trebuie să adaugi toate bannerele de adsense posibile pe pixel pătrat că „aşa se face bani pă net”. Orice gadget posibil trebuie afişat în side bar. Să ştii că nu e adevărat că un blog înghesuit denotă o minte aşijderea, se poate ca mulţi să se întoarcă pentru gadgetul acela al tău, drăguţ.  

 Apoi, ca regulă generală, trebuie să le spui la toţi prietenii, colegii sau rudele care sunt în stare să buchisească pă net  să-şi facă şi ei blog că cine altcineva să-ţi lase şi ţie un comment, măcar de sămânţă, că alte vreo 10 eşti în stare să-ţi pui singur pe blog, dar numai aşa să te facă să te simţi bine, că doară nu eşti tu bou’ bălţii.

Te-a lăsat inspiraţia, nu că ai fi avut vreodată, că oricum te inspirai din ce a mai zis ăla sau ălălalt sau ce-ai mai auzit pe la bere, dar poţi foarte bine să intri pe bloguri de prin străinătate, de pe unde oi fi tu plecat, Italia, Franţa, Spania, vezi tu, te descurci, ce limbă străină mai cunoşti, doar-doar oi trage o traducere de toată frumuseţea la vreun articol care n-are a face cu realitatea românească nici pe departe, dar ajunge să-l postezi pe vreun agregator şi unii să se înduioşeze la lacrimi de să zică lumea „Uită, bă, ce înainte e ăsta cu vremurile”.

Nu dispera, dacă ai încercat toate astea şi nu ţi-a adus niciuna mai mult de 3 cititori pe zi, mai există şi Youtube. Cunoşti tu vreo fază tare pe care ai văzut-o pe Youtube sau vreun videoclip de-alu’ 50 cent apărut acuma nou, dai copy-paste şi gata postarea pe ziua de azi. Eh, a fost greu? Nu prea, nu-i aşa?

Dacă totuşi ai citit şi tu ceva la viaţa ta şi nu poţi să fii aşa o curvă internaută, să te vinzi ieftin doar pentru nişte amărâţi de unici de zi, poţi să răscoleşti prin biblioteca lu’ tăticu’ sau lu’ mămica, scotoceşti pe acolo vreun citat mai lung şi mai neînţeles de prin Cioran sau Paler, că Octavian Paler e la modă să ştii, te chinui vreo juma de oră să-l pui în pagină, că oricum scrii cu un deget pe tastatură, te reţii să nu cumva să bagi căcături de-alea de messengerist înfocat, prescurtări sau romgleză de prost gust, şi gata prosteala pe ziua de astăzi. Asta e mai greu de realizat, chiar îţi trebuie răbdare, dacă nu crezi că eşti în stare, mai bine lasă-te păgubaş de pe acum, se găsesc texte de-astea gata scrise pă net.

Ah, poate vrei să te arunci la ceva mai tare, cum ar fi o pagină de istorie sau o descriere geografică ceva. E simplu, cauţi pe la referate.ro, scoţi de-acolo ceva care crezi că face ratting şi bagi din top, mai schimbi şi tu pe aici, pe acolo să nu se prindă prostanii ca tine care s-au inspirat tot de pe acolo.  Ba mai zici că ai fost pe acolo în nu ştiu ce an, în vacanţă, nici nu-ţi mai aduci aminte aşa bine că la câte ţări ai colindat…. deun de să le mai ştii pe toate? Bagi şi o poză care să aibă de-a face cu textul, aşa ca pentru proştii care nu ştie să citească sau care nu are chef, important e să te caute cu gugălu’ pă net.

Eşti un tip care se preocupă cu ştiinţa, nu te îngrijora, şi eu măzgăleam cărţile de fizică şi de anatomie la şcoală, le făceam la femei penis şi teoria relativităţii era egală cu „Muie,Dinamo”. Dar pentru postări de ştiinţă există întotdeauna, nu Mastercard cum ai fi dispus să spui, ci Wikipedia. Orice-ţi trece prin minte se găseşte pe Wikipedia, etalat, îngrijit, cu titlu bolduit, numai bun de copiat.

Important e să te exprimi cât mai ambiguu, cine vrea să te-nţeleagă n-are decât să-şi bată capu’ ore întregi cu ce-ai vrut tu să zici acolo, la urma urmei eşti un ‘telectual, te exprimi deasupra limbajului comun. Trebuie să descrii situaţii cât mai ciudate, cât mai întortocheat posibil, altfel cum s-ar mai da important cel care semnează la commenturi, deşi nu a înţeles nimic din scena descrisă.   

Tre’ să bagi poza ta la header, dar nu una de ţopârlan, de pe când erai tu la nu ştiu eu ce chef, ci una artistică, cu pletele în vânt, cu ochii daţi pe spate, cu un zâmbet cald, îmbrăcat la patru ace în caz că te vezi pe de-a-ntregul.

Ai deja un blog şi eşti înscris în Zelist sau eu ştiu ce alt top băşit de pe la noi, nu te speria, locul 9 315 e unul bun, de frunte chiar, pentru că sunt alţi enjdemii   de alţi fraieri în spatele tău. Păi din 35 000 de bloggeri câţi e în România, să fii pe locul 3717 e superok… ai valoare băiete, continuă!  Ah, vrei să urci în top-uri, dai cu pingu’. Adică dai ping-back, te chinui vreo două ore să transcrii adresele cu link direct ale primilor 50, 100, 150, cât te ţin muşchii, de prin Zelist, că poate-poate dau şi ei cu pingu’ înapoi şi să vezi atunci ce-ţi creşte  scorul în top.

Aşa se face treabă, ascultă la mine, încearcă să fii cât mai puţin original, nu se caută aşa ceva, vrei să fii luat drept de nebun. Ah, şi nu uita! Încearcă să bagi câte-o înjurătură la a doua, a treia frază, e de bon-ton, dar nu prea multe că se poate ofusca citittorul înainte de a termina materialul, pentru că el e un creier finuţ şi pentru că nu-i aşa, tu eşti un jurnalist, şi nu unul oareşicare, ci unul futurist, cibernaut.

Anunțuri

5 responses to “Blogul-în termeni de la habarnist la profi

  1. la ce bun?
    tu chiar vrei?

  2. deloc instructiv sau interesant verbiajul asta, coane 🙂

  3. Într-un fel, de asta-mi place net-ul. Triază valoarea de non-valoare mult mai repede și mai precis. Cel puțin deocamdată. Până se prinde lumea cum se trișează în masă și la asta, o să se facă școli de bloggeri și tot ce va conta va fi să ai o nenorocită de diplomă semnată de ăla la care scrie „doctor în…” înaintea numelui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s