Pantilimon, eroul de la Paris

Am văzut meciul de aseară, România-Franţa, încheiat cu scorul de 2 la 0 pentru ei. Nu sunt microbist, am dat din greşeală pe ProTV pe la minutul 20 şi ceva şi am rămas acolo din cauză că nu era nimic altceva mai interesant.

Jocul a fost bun în apărare, acolo unde joacă singurul jucător român care nu-şi permite să-şi terfelească renumele de „profesionist” doar pentru că un stat de mâna a treia nu îşi răsplăteşte valorile, bineînţeles, vorbesc de Cristi Chivu. Cristi e singurul care  a demonstrat că vrea să arate recunoştinţa binemeritată că s-a născut şi a crescut în România. Singurele motive pentru care putem să ne mândrim că suntem români, patria, părinţii şi prietenii, lor trebuie să le demonstrăm că nu-i vom face de ruşine atunci când îi reprezentăm la nivel european sau mondial. Politicienii, sărăcia, prostia, ţiganii, sistemul ticăloşit, corupţia, cerşetorii şi hoţii de prin metrourile de peste hotare… da, sunt motive îndeajuns de multe care să ne copleşească pe oricare dintre noi când ne gândim la originile noastre: România. Dar niciuna dintre motivele de mai sus nu e o scuză pentru a te lamenta şi a-ţi plânge de milă tot timpul.

Bineînţeles, şi de data asta arbitrii au fost de vină… da, am mai auzit povestea asta de o mie de ori. Dar, nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre iniţiativa lui Răzvan Lucescu de a aduce la echipa naţională nume noi, tineri care-şi doresc să se afirme, care muncesc şi dau totul pe teren. M-a impresionat tânărul de doar 24 de ani, portarul Pantilimon, care a scos din poartă două mingi cu execuţii excepţionale. De notat şi prestaţia plină de motivaţie şi energie explozivă a lui Deac. Florescu a avut şi el partea lui, cu o lovitură de geniu care din păcate a fost parată de portarul francez.   

Nu am câştigat, dar i-am văzut luptându-se pentru victorie, asta m-a impresionat mai mult decât o victorie în sine. Nu s-au mutat cu autobaza în poartă, au atacat şi ei la rândul lor. Da, ăialalţi au dat un gol din offside, şi ce? Prefer să mor erou decât să înving ca un trişor.  Vrem dăruire, vrem sacrificiu, vrem eroism pe teren, măcar cu atât să ne lingem rănile.  

Îmi place această revenire a echipei naţionale, aştept cu nerăbdare să-l văd făcând parte din lotul naţionalei ca titular şi pe Cristi Tănase. Marica o fi făcândă el treabă la Stuttgart, dar în echipa naţionalei e plin de fiţe. Am încredere în selecţionerul Răzvan Lucescu, cred că face o treabă foarte bună schimbând garda. Avem nevoie de tinere talente care să însufleţească jocul naţionalei.

One response to “Pantilimon, eroul de la Paris

  1. ce vb ma aiurea il lauzi pe papagalu ala de pantilimon…ma mir ca i ai scris numele corect …1 e nascut 87 faci tu socoteala ca cica esti baiat destept iti „rezervi” dreptu’ la opinie 2…de asta suntem unde suntem…ca pacalici ca tn isi dau cu parerea la fotbal…dar de…la fotbal si la politica ne pricem toti ;)…ps…primu gol e al lui 😉 100 %….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s