Visul, Destinul, Realitatea şi Moartea

Acestea cred eu că sunt cele patru teme fundamentale care au chinuit minţile oamenilor încă din cele mai vechi timpuri. Aceste teme le abordează şi „Inception” cu Leonardo di Caprio al lui Christopher Nolan, nu ţin morţiş să fac o recenzie de film, poate doar o mică trecere în revistă însoţită de mici notiţe din timpul vizionării.

Aş fi prea grosolan să afirm că iată o altă idee genială pe care curentul actual de la Hollywood  o tratează cu un simţ desăvârşit comercial, stricând bunătate de film, dar „Inception” e  genul de film care începe foarte bine şi se termină prost, deşi se încheie în mod tradiţional cu binecunoscutul happy-end. Ce m-a deranjat cel mai tare a fost împletirea aceea siropoasă caracteristică telenovelelor, în care acţiunea se desfăşoară în paralel cu laitmotivul dezavuat al dragostei, creînd un efect de sirop de căpşuni pe o bucată de cranţ, adică o chestie de-a dreptul greţoasă.

Dragostea este folosită chiar împotriva noastră, a tuturor, căci prin intermediul ei se inoculează mesaje doctrinare profunde. Un om, oricare ar fi el, poate să se declare împlinit social, chiar dacă e un rob, un sclav vândut la bănci, de gâtul căruia atârnă chiar 2 credite ipotecare, dacă are o soţie, doi copii, un câine şi un job, nu are de ce să fie nemulţumit. Orice încercare de a dori mai mult de la viaţă e sortită eşecului, dezastrului total. Un ţel, un proiect, un scop deasupra mediei este un gând fatal ca în „Moara cu noroc” a lui Slavici, în care un personaj afirmă: „fiecare trebuie să fie mulţumit în sărăcia lui”. Filmul are tendinţa să transforme povestea într-o telenovelă, pentru că aşa e obişnuit publicul american, dacă acţiunea nu are un conflict emoţional, scenariul  e fără sare şi piper. Trăiri exagerate, emoţii exacerbate transformă ceea ce ar trebui să fie sentimentul înălţător, pur, sfânt, al dragostei, într-o tentativă meschină, o gafă macabră a unei minţi superficiale.

Atmosfera filmului este cea a unui Univers paralel, schizo-paranoic, în care lucrurile suferă îndoiri şi curbări dându-ne mereu impresia că viaţa e un vis şi nu poţi trăi altfel decât prin visare.

Publicului i se dezvăluie, asemenea procesului oniric, lăuntric, subconştient, o succesiune de adevăruri suprapuse care proiectate în viitor nu au nici o noimă, nici un sens, nici o logică aparentă,  dar toate acele piese ce ni se arată în faţa ochilor sunt formate din amintiri, senzaţii, emoţii, sentimente, remuşcări care reaşezate în planul iniţial, privind în urmă, recompunându-le la timpul trecut, se reunesc într-un puzzle mistic ce încheagă şi reuneşte într-însul ceea ce numim DESTIN.

V-aţi simţit vreodată ca facând parte dintr-un plan măreţ? V-aţi luat răspunderea de a fi creatorul propriului destin? Aţi luat vreodată viaţa în propriile mâini, ca apoi să vă simţiţi umili, dezamăgiţi, tulburaţi de vâltoarea evenimentelor pe care le-aţi stârnit ca într-un ciclon turbionar care provoacă dezastre în lanţ? Aţi crezut vreodată că puteţi influenţa, crea, modela realitatea? Aţi avut vreodată impresia că toţi ceilalţi sunt doar pioni care se învârt în jurul vostru? Aţi simţit că puteţi întrevedea tabloul de ansamblu al propriei vieţi, dar nu sunteţi nici pe departe în măsură să gestionaţi regizoral scenariul din care faceţi parte? Era un vis sau era real? Ei bine, la asta se referă „Inception”: Viaţa şi Visul, Destinul şi Voinţa se diferenţiază dintr-un singur punct de vedere, una dintre acestea poate fi curmată doar prin simpla trezire la realitate, mai mult sau mai puţin  figurativ, cealaltă opţiune poate fi întreruptă doar prin pasul definitiv al trecerii în nefiinţă, graniţa dintre cele două enumerate mai sus e foarte subţire, e necesară o stăpânire de sine puternică.

Intuiţia, inovaţia, ingeniozitatea provin toate de la procesul oniric. Visul l-a făcut pe om să creadă că poate MODELA realitatea, şi astfel l-a împins mai departe înşelându-i forţele proprii, făcându-l să se simtă în stare să-şi croiască propriul destin şi să devină chiar NEMURITOR. Profeţi, magi, arhitecţi, regi, împăraţi, toţi pe rând au crezut într-un vis călăuzitor cu care au mişcat şi au motivat masele, ca mai apoi să fie doborâţi din cauza lipsei de viziune. Proiecţia, predictibilitatea, previziunea sunt un dar divin, dar în destinul unui om avid de putere se pot întoarce împotriva lui.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s