Să tragi de fiare… şi cu dinţii

Am frecventat şi eu acest tip de sport, „mersul la sală”, spre deosebire de alţii eu chiar trăgeam de fiare nu mă duceam acolo doar ca să am de unde mă întoarce. Am fost chiar fanatic la un moment dat, mi-a intrat în sânge mirosul de transpiraţie al sălii, sudoarea lucrului istovitor, prietenii pe care-i întâlneam acolo, atmosfera şi mai ales senzaţia de sfârşeală pe care o resimţeam la terminarea programului zilnic. Recunosc încă de la început, efortul acela epuizant îmi inducea o stare aproape de cea pe care o resimţeam după o partidă bună de sex.

Am făcut body-building cam 3 ani de zile, am  avut mari şanse să trec la un nivel avansat în acest sport până în ziua fatală când am avut un şoc descoperind despre ce este vorba într-o astfel de activitate sportivă la nivel profesionist. La urma urmei, era un sport care mi se potivea ca o mănuşă, luam în greutate într-o lună cât alţii se chinuiau în 3, 4 sau chiar 6 luni. Datorită metabolismului meu se vedeau rezultate de la o zi la alta. Am ajuns la performanţa ca la vârsta de 17 ani să am o circumferinţă a braţului de 42 de centimetri, vă puteţi face o idee cam ce înseamnă asta făcând comparaţia cu talia unui fotomodel de 60 de centimetri. Era o performanţă având în vedere că eram „curăţel”, o să vă explic la ce mă refer un pic mai încolo.

Cum corpul a trecut în societatea modernă la nivel de templu personal, deci un lucru sfânt de care trebuie să te îngrijeşti ca atare, şi precum modelele masculine pe care le vedem prin reviste sau la prezentări au o musculatură bine dezvoltată şi bine definită, nu e de mirare de ce foarte mulţi adolescenţi, tineri în general, acced spre acest ideal al corpului perfect. În body-building orice tânăr găseşte o dublă motivaţie, căci pe de o parte te ajută să cucereşti un statut de nivel superior, promovându-te şi afirmândiu-te ca o persoană prezentabilă, aspectuoasă aşadar simpatică, iar pe de altă parte îţi oferă motivaţia unui corp sănătos, puternic, solid. Pe adolescenţi, dar nu numai, îi ajută în general sportul şi în speţă body-building-ul pentru că le alungă consideraţia perpetuă pentru sex. Sportul te ajută să te deconectezi de la orice frustrare interioară, fie ea profesională, socială, sexuală sau de orice altă natură.

Mi-a plăcut la nebunie body-building-ul, îmi cumpăram reviste despre exerciţii noi de solicitare a fibrelor musculare, despre nutriţie, foarte importantă dealtfel într-un astfel de sport, despre campioni mondiali, despre concursuri la nivel internaţional, precum Mr.Universe sau Mr.Olympia. Trăgeam ca nebunul de fiare 1 oră-1 oră jumate, munceam în sală pe brânci, cu cât mă epuizam mai tare, cu atât mă simţeam mai bine după antrenamente. Era o febră în acele timpuri, erau doar câteva săli în tot oraşul  dar la oră de vârf erau suprapopulate, aproape că te sufocai.

Totul s-a terminat într-o bună zi când mi s-a propus să particip la un concurs naţional care avea să se desfăşoare la Braşov, la categoria juniori până în 70 de kilograme. La început mi-a surâs ideea, apoi mi-am dat seama că fără suplimente nutritive nu am nici o şansă, aşa că am apelat la micile trucuri din body-building. Mi-am cumpărat suplimente nutritive care conţineau carbohidranţi în cantităţi concentrate, oligoelemente de fixare a proteinelor şi bineînţeles concentrate proteice şi multivitamine. Dar se pare ca asta nu era de ajuns, nu eram vreo virgină abia căzută din cer, ştiam că în cele din urmă, dacă aveam de gând să aleg cu seriozitate acest drum trebuia să trec la steroizi. Mi s-a propus la început, apoi s-a trecut la a mi se impune cu stăruinţă să iau steroizi altfel nu aveam nici o şansă la concurs. M-am ncăpăţânat să cred că nu e aşa, m-am ambiţionat să lucrez în continuare fără să apelez la injectabile, ştiam ce efect nefast au asupra organelor interne în caz de netoleranţă. Apoi m-am scârbit dintr-o dată, cu vreo lună înainte de competiţie, am văzut ce avans luaseră colegii mei apelând la dopaj şi steroizi, atunci mi-am dat seama despre ce este vorba la nivel profesionist în acest sport: performanţă cu orice cost.

Aşa mi-am lecuit dependenţa de sală, trăind coşamrul ca prin obsesia pentru corpul meu, obsesia de a-l lucra până la epuizare să trec în tabăra cealaltă, autodistructivă, un fel de răzbunare supremă asupra propriei impotenţe.

Anunțuri

4 responses to “Să tragi de fiare… şi cu dinţii

  1. Culturismul oricum nu produce destui bani, mai ales in Romania, incat sa merite riscul luarii de substante anabolizante. Este insa un sport frumos, pe care altii l-au practicat natural o viata intreaga (vezi Florin Uceanu).
    Daca vorbim strict de Mr. Olympia, nu am avut si nici nu vom avea vreodata un campion. Vorbim de cu totul alt nivel acolo, si de cu totul alti steroizi.
    Nu trebuie sa te crezi un Ronnie Coleman sau Markus Ruhl. Dupa parerea mea Frank Zane, un culturist de pe timpul cand nu existau steroizii de azi ar trebui sa fie modelul pentru tinerii care se apuca de acest sport.

    Multa bafta !

    • m-am lasat de sportul asta, si da cred ca Frank Zane si Arnold Schwarzenegger sunt cei care au facut cinste sportului asta. multi se dopeaza la greu distrugandu-si corpurile, sportul inseamna cu totul altceva, inseamna in primul rand sanatate. revin la intrebarea: suntem stapanii sau sclavii aspectului nostru exterior?

  2. wow! o recunoastere mai mult decat curajoasa! mi-a placut articolul tau 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s