Cheia succesului

Cam asta lipseşte oricărui tânăr aflat în pragul vieţii sale profesionale, cheia succesului. La noi e o nevoie acută de aceste chei de succes, se pare că poporul român s-a rătăcit de-a dreptul şi nu mai e în stare să fabrice acea formulă care aplicată la forma standard să-ţi asigure succesul.

Ce vreau să spun, că în afara faptului că tinerii nu mai găsesc soluţii viabile în ceea ce priveşte profesia de urmat pentru că sunt foarte puţine soluţii concrete de găsirea unui job în continuitatea studiilor efectuate, nu există nici acele exemple de reuşită în viaţă, acele cazuri de succes care să însufleţească noua generaţie care vine din urmă. Nimeni nu e dispus să depună un efort dacă nu-i întrevede valoarea mai apropiată sau mai îndepărtată, şi fiecare-şi pune întrebarea cât se poate de pertinentă ce rost are să te angajezi la un efort „gratuit” ştiind din prima clipă de acest lucru.
Dacă înainte, cu câteva decenii în urmă, era foarte clar, reuşeai să termini o şcoală şi aveai viitorul ca şi asigurat, astăzi un doctor rezident visează să plece peste hotare în ciuda faptului că a urmat o groază de ani de studiu în România şi contrar sentimentului de apartenenţă la un stat, o familie, un grup social, iată că studiul, munca, dedicarea către o profesie nu-ţi mai asigură cert un viitor luminos.

Sunt foarte puţine exemple de reuşite personale, şi acelea însoţite adesea de un „dar”, a muncit, a învăţat dar l-a ajutat nu ştiu ce rudă sau prieten să obţină postul la care a visat. În mai toate cazurile de reuşită personală din România intervine cu precădere norocul, nu prea mai contează cunoştinţele, determinarea, talentul, orice ai face, oricât te-ai strădui eşti tot la mâna hazardului. Nu mai există acei studenţi eminenţi, privilegiaţi de către statul român, acei olimpici care ne duceau faima alteori peste hotare (în mod organizat, acum sunt doar cazuri disparate).

E greu să  ai rezultate, să excelezi într-un domeniu, dacă nu întrevezi nici măcar o luminiţă în prelungirea concretă a planurilor tale actuale în ce priveşte viitorul profesiei, CARIERA. 

*DISPARÁT, -Ă, disparați, -te, adj. Lipsit de legătură, de armonie, de simetrie. – Din fr. disparate, lat. disparatus

5 responses to “Cheia succesului

  1. Mie unuia mi s-a părut vag stupidă expresia aia cu „cheia succesului” dintotdeauna. Nu există chei, dacă ar exista atunci toţi am fi de succes. Drumul spre succe trece prin 99% transpiraţie şi acea 1% inspiraţie, nu-i nimic diferit la un student.

    Vezi la facultăţile din alte ţări cum eşti pus să faci practică la firme din plin, nu 90 de ore în 3 ani de facultate. Normal că ai noştri ies divorţaţi de realitate (me included), e interesul facultăţilor. Dacă studenţii ar chiar face practică apoi ar veni înapoi la facultate să-şi bage pula-n gâtul celor ce fac programa de studiu; uite, cu exemple: citeam că la o facultate din Constanţa se studiază la Fac. de Informatică un sistem de baze de date ce nu mai este folosit de aproape nimeni de aproape 20 de ani, pentru că atâta ştie profesorul ăla.

    E şi vina personală a fiecăruia, nu statul trebuie să-i găsească unui viitor gazetar loc unde să-şi exerseze talentele. Da’ e o lipsă generalizată de cojones, noi ca studenţi nu cerem, ei nu se chinuie să dea, toţi zâmbim fericiţi şi cerem să vină statul să ofere joburi şi chei pentru succes. Mi-e teamă că nu se mai poate.

    • nu cerem statului nimic si nu neapareat de la facultatile de stat ma astept la o schimbare. intr-adevar, ai dreptate spunand ca ar tebui mai multa practica in scola si mai mult interes din partea studentilor. dar interesul vine muncind cum si foamea vine mancand, nu studentii ar trebui sa se organizeze sa caute locuri de practica ci scoala ar trebui sa-i organizeze si sa-i trimita la practica, la urma urmei organizarea vine din partea celui investit cu autoritate, ca nu se duce oaia la stapan sa-i spuna s-o bage in staul la loc cu celalalte ca asa i-a venit ei chef. responsabilitatea e de ambele parti, dar mi se pare ca studentii sunt cei indreptatit sa ceara si profesorii sa le ofere, e o relatie stimul-raspuns cu doua sensuri, dar primul stimul trebuie sa vina din partea celui mai matur, celui mai capabil sa-l ofere.

  2. Discutabil.

    Ţine cont că nu vorbim aici despre un sculer-matriţer care se plânge că managerul responsabil nu l-a trimis la cursuri de perfecţionare; vorbim de studenţi, adică de nişte oameni tineri care tocmai că nu vor să se arunce complet în câmpul muncii. Presupunem deci că nu vor doar să înveţe „o meserie”, ci şi să înţeleagă ce cunoştinţe le sunt necesare, istoria domeniului lor, care sunt tehnicile vechi şi noi, tot tacâmul.

    Dacă vrei analogii, studenţii nu sunt oi. Ei sunt mai degrabă nişte câini care ar urma să fie folosiţi de lorzi pentru vânătoare; însă fiind ei în perioada de antrenament şi dresaj, refuză să fie mai curioşi decât se arată un stăpân blazat.

  3. Io-ţi ziceam că-s nişte idioţi pentru că nu pun mâna să înveţe pe bune şi fără să aştepte de la autorităţi, dar fie cum vrei tu :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s