Big city life

Mă întrebam care să fie caracteristica de bază a vieţii la oraş…. Să fie oare deşertul de asfalt care ne înconjoară peste tot, ţinându-ne la adăpost de „mocirla” şi glodul mai apropiate peisajului rural. Asfaltul acesta rece, neînsufleţit, nevegetal care ne dă tuturor senzaţia permanentă de înstrăinare.

Să fie traficul acesta intens şi ritmul accelerat în care se întâmplă toate evenimentele ce ne înconjoară. Lumea asta nebună, nebună, descreieraţi anonimi în căutare de nimicuri trupeşti. Zombi despuiaţi de sentimente alergând frenetic spre o izbăvire materială.

Să fie povârnişul unui trai liniştit şi-n bunăstare sub acoperirea unui job bine plătit. O fi oare viaţa la oraş, o fata morgana a oricărui muritor visând la averi nesperate făcute peste noapte. Sau poate tocmai traiul uitat în marea de anonimi le dă unora sprijinul moral de care au nevoie.

Să fie duhoarea, mizeria, parfumate cu iz de apă de toaletă scumpă şi mirosuri florale. Să fie oare gama largă de produse de îngrijire care acoperă putoarea de picioare nespălate şi domniţe reciclate.  Să fie oportunităţile pe care le oferă oricărui neavenit care se urcă-n tren cu mîinile-n buzunar şi o durere sfăşiindă de reuşită şi izbândă pe scara socială.

Să fie blocurile acestea care îţi oferă tot confortul lor, aşa de sintetic cum ar putea părea oricăruia dintre noi, cei născuţi şi crescuţi în ele. Un adăpost care îţi oferă o desfăşurare la fel de artificială ca unui tanc între tranşee. Acelaşi sentiment de repulsie, aceeaşi fobie de spaţiile înguste, de lifturi, de băi de mulţime, aceeaşi singurătate înconjurat de o lume vie, aceleaşi depresii urbane retuşate pe acelaşi fond gri de neajunsuri şi frustrări, se reunesc ca într-un sindrom, ca o maladie a nebunului ce urlă-n pustie.

Nu, ceea ce face oraşul să fie citadela modernă în care trăim cu toţii e cerul fără stele.  E  cerul roşiatic luminat de mii de becuri surde dar atât de obositoare prin prezenţa lor constantă, neîntreruptă care fac procesul oniric imposibil şi inutil. E cerul acela, nesănătos de luminat dar fără stele. O lume în care noaptea e pe cale de disparaţie, o civilizaţie care a spus nu somnului şi care se încăpăţânează să mai doarmă doar pentru că astfel crede că ajunge mai repede la deziderate pe care singură şi le-a impus şi care se pare că duc spre autodistrugere.

2 responses to “Big city life

  1. Aşa este! Adevăr grăieşti.

  2. Mitzoo, sa nu cazi sa-ti rupi… spiţa. :))))) Te mai aştept, o seară faină!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s