x+y=LOVE

Nu vă speriaţi, nu am dat în gânduri derizorii, titlul nu e o inscripţie citită pe vreun gard. Vreau să abordez astăzi tema polisemanticii, a proprietăţii unui cuvânt, fie verb, substantiv sau adjectiv de a avea mai multe înţelesuri.

Semantica şi etimologia, adică înţelesul şi originea, unui termen, trădează însuşi termenul. Se întâmplă acest lucru pentru că termenii folosiţi trădează însuşi interlocutorul prin valoarea contextuală şi socială care se regăsesc în vocabularul unui oarecare individ, de orice termen pe care o persoană îi foloseşte se agaţă invariabil preconcepţii care-i corup, îi prejudiciază valoarea literală şi literară.

Pentru că una e să spui cartof, alta să-i spui crumpă şi tot acelaşi lucru denumeşte şi termenul de barabulă. Fiecare din aceşti termeni trădează într-o anume măsură originea interlocutorului, fiecare corupe discursul interlocutorului prejudiciind astfel calitatea celui care-l foloseşte. Ce am putea face în asemenea caz?

Am putea utiliza limbajul imuabil al matematicii unde 2+2=4, o valoare absolută, incontestabilă, care are proprietatea de a se ridica deasupra oricărei suspiciuni. Polisemantica limbajului uzual lasă loc de interpretări deseori, prin intermediul unui limbaj sintetizat, 100% obiectiv, incoruptibil faţă de atitudinea ordinară umană de a transmite mesajul mai departe lăsând urme ale reinterpretării termenilor primiţi şi retransmişi pe cale orală, mesajul ar ajunge mai repede şi mai bine înţeles la receptor.

Dar soarta nefericită a omului face ca limbajul rece, categoric, livid al matematicii să facă imposibilă redarea sentimentelor şi trăirilor umane. Aşadar am putea adopta un limbaj universal, de comun acord acceptat, utilizând termeni a căror circumflexiuni lingvistice să nu lase loc de interpretări, dar o consecinţă ar fi utilizarea în permanenţă a unui lexic ingineresc  sau adoptarea unui stil milităresc, scurt şi la obiect.

O altă variantă ar fi folosirea unui limbaj al semnelor în care termenii folosiţi să fie redaţi prin gesturi neechivoce, dar asta ar însemna ca orice  banală discuţie să se petreacă doar faţă-n faţă altfel ar fi imposibilă comunicarea.  

Limbajul este de aşa natură tocmai pentru că mintea umană e uşor ambiguă în gândurile sale, uşor nestatornică în trăirile sale, superficială în modul de abordare, suspicioasă la adresa semenilor săi, motivată de interese proprii şi adesea mânată în scopuri nu dintre cele mai nobile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s