Ochii văd ce raţiunea vrea să le arate

Încă de la Aristotel se vorbeşte despre intuiţie şi raţiune, omul trebuie să alegă în concepţia gânditorilor din toate timpurile, calea raţiunii. Dar dacă raţiunea însăşi ne trădează, ce ne facem oare atunci?

Intuiţia nu se serveşte de raţionament sau de cunoştinţele dobândite, intuiţia poate fi explicată ca pe un al şaselea simţ, un produs de care cel mai adesea se bucură persoanele de sex feminin în detrimentul sexului masculin care se foloseşte mai degrabă de o raţiune solidă în luarea unei decizii decât pe motivaţii fragile precum un presentiment de nelinişte.

Intuiţia este în opinia mea o empatie cu mediul, intuiţia ar putea fi abilitatea de a citi semnele nescrise pe care mediul înconjurător ni le transmite printr-o modaliate sau alta. Intuiţia ar putea fi conceptul karmei indiene, concept prin care omul învaţă să vieţuiască în Univers prin înţelegerea sublimă a cauzelor şi efectelor pe care deciziile sale le răsfrâng, au impact direct, asupra mediului înconjurător.  Nu putem trăi înafara legilor naturii, trebuie să învăţăm legile pe care ea se bazează şi să ne adaptăm ciclurilor permanente de schimbare. Seminţele pe care le cultivăm astăzi vor fi fructele de mâine ale acţiunilor noastre, şi fructele de mâine se vor preschimba la rândul lor în seminţe.

În mai multe studii şi experimente, precum şi cel al „Gorilei invizibile„, precum şi cel al ochelarilor lui Bagly 

Bagly a pus unor subiecţi ochelari având imagini deosebite pentru ochiul drept, faţă de cele pentru ochiul stâng. Una înfaţişa un peisaj rural tipic mexican, iar cealaltă o fotografie urbană caracteristică Statelor Unite. Desigur, el a folosit mai multe asemenea imagini. Chestionând subiecţii din Mexic, aceştia vedeau aproape tot timpul numai peisaje mexicane, pe când studenţii americani zăreau aspecte orăşeneşti din S.U.A. Selecţia era dictată de bogăţia reprezentărilor acumulate de-a lungul anilor.

se observă că raţiunea nu s-a împotrivit afectului, sentiementelor de apartenenţă în cazul experimentului lui Bagly, şi ochii au văzut ceea ce creierul le-a dictat.

Atunci se pune întrebarea, suntem oare mai îndreptăţiţi să credem ceea ce ne spune intuiţia  sau să ascultăm glasul raţiunii? Oare omul e capabil să facă o delimitare clară între intuiţie şi raţiune?  Ce înseamnă raţiune pură? Să te bazezi doar pe dovezi concrete, palpabile, în procesul de luare a hotărârilor sau să ascultăm şi glasul sufletului? Dar dovezile concrete pe care le identificăm nu sunt oare ele un produs al conştiinţei noastre, se poate să fim orbi la adevăratele motive pentru care alegem o cale sau alta?

După cum s-a dovedit, însăşi cunoaşterea noastră ne arată doar dovezile pe care le cunoaştem, de aici modul corupt de a analiza  şi de a judeca adecvat, obiectiv, o situaţie.

Anunțuri

2 responses to “Ochii văd ce raţiunea vrea să le arate

  1. anitzei-blog.blogspot.com

    Intamplator ,am descoperit acest blog(parca vreo 99% din descoperiri vin din hazard).Imi plac ideile ,rigoarea-usor mascata in”jocul duhului”-si,mai ales,tinuta intelectuala,bine nutrita.In tema,m-as indoi de recursul la Aristotel pentru ratiune,dar as sugera o comparatie intre calea rationala a cunoasterii,cartesiene, si cea orientala arationala , cu deschidere spre cunoasterea afectiv-sensoriala .Poate ,in calatoria browniana prin spatiul comunicarii virtule voi mai intersecta traiectoria dv.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s