Romanul de 10

Mă întreb de ceva vreme şi caut răspuns la o întrebare hotărâtoare: ce anume desăvârşeşte un roman?

Mi-am spus foarte multă vreme că stilul e cel care desăvârşeşte un roman. Fie stilul epic al lui Garcia Marquez în care acţiunea se desfăşoară ca într-o telenovelă sud-americană, fie stilul „ciudat”, straniu, al lui Kafka care e doborât de trăirile interioare, de suspiciunile, nelămurile şi temerile sale faţă de lumea exterioară, fie stilul lui Victor Hugo, bine documentat, sobru, cu lux de amănunte în ceea ce priveşte istoria locurilor şi a personajelor, fie stilul aventurier al lui Jules Verne, mereu în căutare de noi descoperiri.

Mai devreme, pe când eram încă adolescent, am crezut că în firul epic stă puterea unui roman. Pentru a te prinde în lectura lui, autorul este nevoit să te introducă direct în subiectul acţiunii şi chiar din expoziţiune să te intrige desfăşurarea subiectului. Un moft de nerăbdare, caracteristic oricărui adolescent, care vrea cât mai multe în timp cât mai scurt.

Apoi odată cu vârsta, găsind plăcerea de a mă scufunda  în descrieri voluminoase, găsind plăcerea reală a cititului, am crezut că descrierea cât mai amănunţită atât a personajelor, locului, cât şi a acţiunii dau savoarea unui roman reuşit.

Dar acum, după lectura a câteva zeci de romane şi alte scrieri asemănătoare, am ajuns la concluzia că măiestria scriitorului constă în aceea de a construi un întreg Univers în care să introducă cititorul cu dibăcie. Vrei să parcurgi o operă tot mai repede cu cât vrei să cunoşti mai multe despre Universul pe care creatorul acelei opere l-a desăvârşit. Fie că eşti Alice în Ţara Minunilor, Hercule Poirot, Ultimul mohican sau Robinson Crusoe, vrei cu tot dinadinsul să descoperi acel Univers mirific pe care scriitorul l-a zugrăvit întru admiraţia ta completă, întru contemplaţia sublimă a unei lumi diferită de a ta. Puterea de introspecţie a autorului în Universul propriu şi măiestria de a reda subiectul tratat într-un stil cât mai accesibil cititorului, fac ca un roman să fie cu adevărat o experienţă înainte de toate şi de fiecare dată când deschizi cartea respectivă vrei să revii în Universul acela pe care începi să-l cunoşti, în care te simţi fie bine, fie rău, dar care te face să simţi că TRĂIEŞTI, o stare, un sentiment, o aventură, o nenorocire, o năpastă, un ideal….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s