O să încep cu un sfat, care poate părea meschin atunci când face referire la muncă: „Nu te lua prea în serios, pentru că nimeni nu o face”.
Jocul desăvârşeşte munca. Copilul şi grupul de prieteni prin jocul lor de astăzi vor fi adulţii responsabili de mâine implicaţi în proiecte sociale. Doar că jocul se redefineşte la vârsta adultă, pentru obţinerea unor rezultate e nevoie de o oarecare implicare care necesită EFORT. Plăcerea e ingredientul sublim ce poate supera inconfortul oricărei oboseli. Plăcerea muncii bine făcute, plăcerea unui proiect personal care te motivează, plăcerea vederii capodoperei finisate cu măiestrie şi talent.
Munca e un joc, doar că se supune parametrilor responsabilităţii sociale. Componenta esenţială a jocului este imaginaţia. Fără imaginaţie n-ar fi nici fizică, nici literatură, nici gust şi deci n-ar fi nici plăcere. Imaginaţia are puterea să proiecteze, să construiască, să planifice, să vizualizeze.
Imaginaţia şi Intuiţia dau naştere sclipirilor, şi prin intermediul raţiunii se naşte geniul.
Nu uitaţi să vă şi jucaţi data viitoare când veţi muncii.
Mikael E. Muntyanu 